O noua generație de liceeni a dat examenul care le poate schimba viața, și aici mă refer la BAC. La fel ca și în ceilalți ani, au existat elevi pentru care a învăța înseamnă multă muncă și efort depus pentru susținerea și trecerea unui examen cu note cât mai mari.
Insă există și tineri pentru care examenul de BAC este o pierdere de timp (și e normal să fie așa, căci nu toată lumea se naște cu inclinații spre studiu, cum nu toată lumea poate fi Hagi) și eu unul nu ii învinovățesc deloc. Ca să fii bun intr-o meserie, de electrician de exemplu nu ai nevoie de BAC (adică chimie, filozofie, geografie) ci trebuie să știi cu ce se mănâncă (studii practice, și materii legate strict de electricitate)
Insă mai exista și o altă categorie, cea a celor pentru care cartea, și in cazul nostru limba română este ceva abstract, ei sunt așa numiți analfabeți funcționali.
Mai jos regăsiți câteva perle de la BAC-ul de anul acesta:
„“Împrejurare” e din familia lexicală a cuvântului jur. Are sensul de a fi împrejur”.
„Autorul este surprins că Tudor Arghezi nu e un boșorog târât în baston”
„La Moara cu Noroc își făceau veacul doi porcari- Mână Ruptă și Boul”. Însă, corect este: Buză Ruptă și Săilă Boarul.”
„Scriitorului îi e frică de Arghezi, așa că îi ia flori ca unei femei”.
„Musafirul e întrebat că ce critică. Că dacă nu-i place să scrie…?”
„Prozatorul Tudor Arghezi are o concluzie impertinentă, că criticul tânăr nu se pricepe”.
„Notațiile autorului au rolul să știe actorii ce să facă în casa lui Chirilă”.
„Autorul a vrut să se comporte mut. Dar, la o întrebare, a devenit vorbitor”.
„O trăsătură a musafirului este speriat de bombe”.
“Arghezi era un moş cât munţii, dar vioi la picioare şi l-a umplut de promoţii (emoţii) pe tânărul ce l-a vizitat acasă”;
“Întâi, autorul a rămas mut de emoţie, dar apoi a vorbit de trei ori cu unul Petru (Sf. Petru)”;
