Era o zi obișnuită în cazarmă, iar soldatul nostru își făcea datoria la postul său de gardă, privirea-i fixată înainte, vigilent și gata să anunțe orice mișcare neobișnuită. Deodată, sergentul său apăru din spatele colțului, cu o privire serioasă și o postură fermă.
-Băi, ai grijă, trebuie să vină generalul. Când apare, anunță-mă imediat, spuse sergentul, arătând clar importanța instrucțiunii sale.
Soldatul dădu din cap, în semn de înțelegere, și se întoarse la postul său. După doar zece minute, sergentul reveni, vizibil neliniștit.
-A venit generalul?
-Nu, domnule sergent, răspunse soldatul.
-Bine, dar când vine, să mă anunți imediat.
-OK, domnule sergent, răspunse soldatul cu un salut rapid.
Timpul trecu încet, iar soldatul își păstra vigilența, dar fără semne ale generalului. După aproape o oră, un vehicul militar se apropie de poartă, iar din el coborî un bărbat în uniformă impecabilă, cu un aer de autoritate. Soldatul se îndreptă către nou-venit.
-Tu ești generalul? întrebă soldatul, încercând să ascundă curiozitatea din glas.
Generalul, cu o privire calmă, răspunse:
-Da, eu sunt.
Fără să piardă o clipă, soldatul continuă:
-Ai dat de dracu’, de când te așteaptă domn sergent!
Generalul privi surprins, dar amuzat, realizând că soldatul respectase instrucțiunile într-un mod cu totul neașteptat. Sergentul, auzind zgomotul, ieși rapid din biroul său, sperând să remedieze situația înainte ca aceasta să escaladeze. Însă, în ciuda seriozității militare, nu putu să-și stăpânească un zâmbet la auzul replicii soldatului.
Morala acestei întâmplări este că, uneori, execuția precisă a ordinelor poate duce la situații amuzante, iar în armată, disciplina și umorul pot coexista în moduri neașteptate. Și astfel, generalul și sergentul învățară să aprecieze loialitatea și sinceritatea soldatului lor, chiar dacă aceasta venea sub forma unei replici neconvenționale.