El și ea se aflau într-o seară liniștită în apartamentul ei. După câteva momente de tăcere, el o întreabă cu o voce jucăușă:
– Dacă te ating, ce faci?
Ea zâmbește ștrengărește și răspunde:
– Îl strig pe bunicu.
El, uimit, întreabă din nou:
– Dacă te sărut, ce faci?
Ea, cu un ochi mic pe sub gene, răspunde:
– Îl strig pe bunicu.
El începe să se frământe, dar rămâne curios și întreabă:
– Dacă te dezbrac, ce faci?
Ea, având un zâmbet plin de mister, îi spune:
– Îl strig pe bunicu.
El, complet nedumerit și amuzat de răspunsurile ei, întreabă:
– Dar de ce tocmai pe bunicu, draga mea?
Ea râde și îi explică:
– Pentru că bunicu e surd, iar eu am nevoie să fiu sigură că nu va auzi nimic din ce se întâmplă aici!
Ion și Gheorghe se întorc acasă după o călătorie la București. Ajung la gară, se urcă în trenul spre Cluj și își găsesc două locuri confortabile. După câteva momente de liniște, Gheorghe întreabă:
– Ioane, cam cât durează drumul până la Cluj?
Ion răspunde:
– Ei, durează toată ziua, ma.
Gheorghe, puțin îngrijorat, întreabă:
– Și ce facem noi toată această vreme?
Ion zâmbește și spune:
– Ce să facem, vorbim. Sau mai bine, să ne jucăm de-a ghicitorile.
Gheorghe este de acord și începe jocul:
– Ia zi, Ioane, ce e mic, negru și stă la mine în curte?
Ion se gândește un moment, apoi spune:
– Hmm, nu știu.
Trenul trece pe lângă Ploiești, iar Gheorghe reia întrebarea:
– Are blană?
– Da, are, mă.
Trenul ajunge la Brașov, și Gheorghe continuă:
– Are și patru picioare?
– Are, mă.
Spre Sighișoara, Gheorghe întreabă din nou:
– Îl ții în lanț, mă?
– Da, îl țin în lanț, răspunde Ion.
La Blaj, Gheorghe revine cu o întrebare importantă:
– Nu-i așa că e rău? Adică, mușcă?
Ion, cu răbdare, răspunde:
– Mușcă, mă, dar doar dacă nu te cunoaște.
Trenul ajunge în sfârșit la Teiuș, iar Gheorghe, vizibil frustrat, întreabă din nou:
– Ioane, nu cumva e câinele?
Ion râde și îi spune:
– Ba da, mă, e câinele! Dar tu ești chiar tare încet la minte. De ce ți-a trebuit atât de mult timp să ghicești?
Gheorghe, supărat, răspunde:
– Auzi, mă? Prost ești tu. Eu știam de la București, dar dacă spuneam atunci, ce mai vorbeam noi atâta drum?