Banc: Datoria Istorică a Restauranteurului Itic –

Banc: Datoria Istorică a Restauranteurului Itic –

Itic vroia să discute cu Papa. Trimite bilete, scrisori, emailuri, nimic! La un moment dat, Itic se duce la Vatican și reușește să obțină o audiență:

-Demult vroiam să vă vorbesc!

-Păi spune, ce te frământă?

-Păi eu am un restaurant pe care îl am de la tatăl meu…

-Foarte frumos, și…

-Păi tatăl meu, îl are de la tatăl lui! Dar tatăl tatălui meu îl are de la tatăl lui, dar și ta…

-Itic, mă exasperezi! Unde vrei să mă duci? Pe vremea lui Hristos?

-Vedeți, ați înțeles, știți… Cina cea de Taină… a rămas neplătită!

Papa, surprins și amuzat de povestea lui Itic, încearcă să-i răspundă diplomatic:

-Itic, asta e o poveste foarte veche, aproape de legendă. Cum crezi că te pot ajuta cu o astfel de problemă?

-Păi, știți, Sfinția Voastră, am găsit niște documente vechi în arhivele familiei și acolo scrie clar că masa de la Cina cea de Taină a fost comandată și consumată, dar nu s-a plătit niciodată factura. Și acum, cum sunt un om de afaceri onest, vreau să clarificăm lucrurile.

-Înțeleg, Itic, dar aceasta este o chestiune spirituală, nu una financiară. Oricum, dacă e să vorbim despre datorii vechi de 2000 de ani, nu cred că vom ajunge la o soluție.

-Sfinția Voastră, eu nu cer să mi se plătească tot acum, dar măcar un avans sau să ne gândim la o metodă de eșalonare. Înțelegeți, am moștenit nu doar restaurantul, ci și aceste datorii istorice.

Un șofer neatent care conducea un tir de dimensiuni uriașe rămâne blocat sub un pod strâmt. Se pare că a subestimat înălțimea podului și acum este complet blocat, fără posibilitatea de a înainte sau de a da înapoi. După câteva minute de confuzie și încercări nereușite de a ieși din această situație, sosește Poliția.

Ofițerul de poliție se apropie de șofer și, cu un ton de uimire și exasperare, întreabă:

-Ce faci, domnule? Ai rămas blocat sub pod? Cum ai reușit să ajungi aici?

Șoferul, vizibil frustrat și iritat, răspunde:

-Nu, domnule, nu am rămas blocat! Încercam să duc podul undeva și pur și simplu am rămas fără benzină!

Ofițerul, surprins și nedumerit de răspuns, ridică o sprânceană și întreabă:

-Păi, domnule, unde voiai să duci podul? Erai sigur că ești pe drumul corect?

Șoferul, începând să devină din ce în ce mai frustrat, răspunde:

-Credeam că știu ce fac! Așa că am zis să-l mut puțin mai încolo, să nu-mi încurce drumul. Dar, vezi tu, nu m-am gândit că nu am suficient combustibil pentru a ajunge la destinație.

DISTRIBUIE CU PRIETENII: