O elevă iese de la școală cu ghiozdanul plin de cărți, având o zi lungă și obositoare. În timp ce merge pe trotuar, o mașină veche, dar îngrijită, trage pe dreapta lângă ea. Geamul se lasă încet în jos și un bărbat cu un zâmbet larg îi spune:
-Hei, micuțo, dacă te urci în mașină, îți dau 10 lei și o pungă mare de bomboane!
Fetița îl privește cu suspiciune, scutură din cap și merge mai departe, ignorându-l complet. La colțul străzii, aceeași mașină trage iar lângă trotuar, iar șoferul, cu un aer ceva mai insistent, încearcă din nou:
-Uite, îți dau 50 de lei și două pungi de bomboane, ce zici? Doar trebuie să te urci în mașină!
Fetița se oprește, îl privește cu dezaprobare și, fără să spună un cuvânt, își continuă drumul, mai mândră de ea ca niciodată. Bărbatul, hotărât să nu renunțe, accelerează ușor și o ajunge din nou din urmă, oprind mașina mai în față, blocându-i trecerea.
-100 de lei și toate dulciurile pe care le poți mânca! Ultima mea ofertă!
Fetița se oprește, își încrețește fruntea de gânduri, apoi merge încet către mașină. Bagă capul pe geam, se uită în ochii bărbatului și, cu o voce fermă și serioasă, șoptește:
-Tăticule, ți-am spus să nu-ți iei Logan! Acum lasă-mă în pace, că merg pe jos!
Un doctor se întâlnește cu un vechi prieten, avocat, în vacanță pe Riviera Franceză, amândoi relaxați sub soarele cald al Coastei de Azur. Cu un cocktail în mână, doctorul îl întreabă pe avocat:
– Salut, ce vânt te aduce pe aici?
Avocatul, cu un zâmbet misterios, răspunde:
– Păi, mai știi dărăpănătura aia de cabană la Predeal pe care am cumpărat-o? Într-o noapte, a luat foc! Din banii de la asigurări, am venit să mă relaxez pe aici. Am zis să profit de ocazie, că oricum nu aveam nevoie de cabana aia veche.
Doctorul râde și spune:
– Ce coincidență! Și eu am pățit ceva similar. Mai știi dărăpănătura aia de casă de vacanță din Moldova pe care mi-am luat-o? Ei bine, au venit niște ploi torențiale, iar casa a fost luată de ape. Noroc cu asigurarea, că am putut să vin și eu să mă relaxez aici, fără griji.
Avocatul, ridicându-și sprâncenele intrigat și apropiindu-se de doctor, șoptește cu o voce joasă:
– Foarte interesant… dar spune-mi sincer, cum ai reușit să provoci inundațiile?
Era odată, într-o pădure deasă și misterioasă, un bar bine ascuns între copaci, unde toate animalele din împrejurimi se adunau seară de seară pentru a se distra. Fiecare noapte era o petrecere, cu râsete, dansuri și povești spuse la lumina lunii. Ursul, considerat regele barului, avea mereu grijă să fie destulă băutură pentru toți, iar iepurașul, mic și timid de obicei, devenea sufletul petrecerii după câteva pahare de suc fermentat de morcovi.
Într-o seară, după ce a băut mai mult decât de obicei, iepurașul, cu urechile lăsate și ochii învârtiți, a decis că e timpul să plece acasă. Cu un zâmbet larg pe față și cu pași nesiguri, a ieșit din bar, dar abia a făcut câțiva pași, că s-a împiedicat și a căzut într-un tufis moale de ferigi și frunze. Obosit de la atâta distracție, s-a hotărât să rămână acolo și să tragă un pui de somn.
Între timp, în bar, lucrurile s-au încins. Vulpea, vicleană și elegantă, a avut o dispută cu lupul, mândru și puternic, despre cine era cel mai bun dansator din pădure. Cearta lor s-a transformat rapid într-o bătaie serioasă, fiecare dorind să-și dovedească superioritatea. Luptându-se cu înverșunare, au ajuns afară, exact în locul unde iepurașul dormea adânc.
După o luptă istovitoare, atât vulpea, cât și lupul, s-au prăbușit epuizați de o parte și de alta a iepurașului, fără să-și dea seama că el era acolo. Orele au trecut, iar la un moment dat, iepurașul s-a trezit. Cu capul încă greu și simțindu-se de parcă lumea se învârtea în jurul lui, s-a ridicat încet, uitându-se confuz la cele două animale mari prăbușite lângă el. A clipit de câteva ori, încercând să înțeleagă ce se întâmplase.
Cu o voce slăbită, dar plină de uimire, iepurașul și-a dat seama de situația în care se afla și a murmurat:
-Mamă, ce rău fac la beție!
