Doi copii, Mihai și Andrei, se plimbau agale pe stradă, discutând despre tot felul de lucruri pe care le-au văzut în ziua respectivă. La un moment dat, observă o femeie însărcinată care se plimba liniștită, ținându-și burtica mare cu o mână.
Mihai, curios din fire, o privește atent și spune:
-Uite, Andrei, tanti aia are ceva în burtă!
Andrei, mai serios din fire, îl întreabă:
-Da? Ce crezi că are acolo?
Mihai, sigur pe el, răspunde repede:
-Eu știu sigur, are un copil!
Andrei se oprește și îl privește uimit:
-De unde știi asta, Mihai? Ești sigur?
Mihai își ridică bărbia cu mândrie:
-Păi, când l-am întrebat pe unchiul Ionel de ce e așa gras, mi-a spus că a mâncat un copil obraznic.
Un țăran intră într-un bar de oraș, purtând cu mândrie un radio vechi sub braț. De cum îl văd, doi orășeni isteți își pun în minte să-i facă rost de radioul acela fără să scoată vreun ban din buzunar. „Haide să-l cinstim puțin,” își zic, crezând că băutura îl va convinge pe țăran să cedeze.
Se apropie de el, cu zâmbetul pe buze, și îi spun:
– Bună ziua, nene! Ce-ar fi să vă oferim ceva de băut?
Țăranul, surprins de amabilitatea lor, acceptă cu bucurie:
– Desigur, mulțumesc băiete!
Îi aduc o halbă mare de bere, pe care țăranul o bea încet, savurând fiecare înghițitură. După ce termină, cei doi se apropie din nou și întreabă cu nonșalanță:
– Cu cât vindeți radioul, nene?
– Cu 50 de lei, răspunde el ferm.
Orășenii, nevrând să plătească atât, decid să-l facă să mai coboare prețul. Îi mai aduc o bere și, după ce o bea, îl întreabă din nou:
– Cu cât vindeți radioul acum?
– Să fie 30 de lei, răspunde țăranul, deja puțin mai relaxat.
Cei doi, hotărâți să scadă prețul și mai mult, îi aduc țuică, sperând că licoarea tare îi va înmuia complet hotărârea.
– Acum cu cât îl vindeți? întreabă ei, siguri că l-au făcut să cedeze.
– Îl dau pe 10 lei! răspunde țăranul, cu o voce tot mai îmbibată de alcool.
Băieții, încrezători că au obținut o afacere, îi aduc și vodcă, întrebându-l cu un zâmbet larg:
– Acum, pe cât îl dați?
Țăranul, luând un moment de gândire și privind paharul gol din fața lui, se ridică încet de pe scaun, își ia radio-ul sub braț și le spune cu un zâmbet ironic:
– Am planuit să vând radioul ca să am bani pentru băutură, dar cum am băut pe gratis, mai bine plec acasă.
Și, fără să mai spună nimic, țăranul pleacă din bar, lăsându-i pe cei doi orășeni cu gura căscată, realizând prea târziu că au fost păcăliți.
