Bula ajunge la secția de poliție, unde este întâmpinat de un polițist serios, dar oarecum obișnuit cu prezența lui frecventă. În biroul luminat doar de o lampă pe birou, polițistul răsfoiește un dosar voluminos plin de documente, dând din cap dezaprobator.
– Bula, în 365 de zile ai comis 364 de infracțiuni, spune polițistul cu o privire dojenitoare, arătându-i lista lungă de infracțiuni pe care le-a comis.
Bula, calm și cu un zâmbet șmecheresc pe față, se leagănă ușor pe scaun, aparent nepăsător de gravitatea situației. Polițistul, intrigat de lipsa de remușcare a lui Bula, insistă:
– Cum explici asta, Bula? Nu ți-a trecut nicio zi fără să faci ceva ilegal?
Bula își freacă bărbia, aparent gândindu-se adânc, iar apoi se apleacă ușor înainte, ca și cum ar fi pe punctul de a dezvălui un mare secret. Cu un aer de complicitate, răspunde:
– Să vedeți, dom’ polițist… într-o zi am fost bolnav, am răcit rău, febră mare, am stat toată ziua în pat!
Era o seară liniștită, perfectă pentru a viziona un film. Soțul și soția s-au așezat confortabil pe canapea, înveliți într-o pătură pufoasă, gata să se bucure de o seară relaxantă împreună. În aer se simțea mirosul de floricele de porumb proaspăt făcute, iar luminile erau stinse, lăsând doar lumina slabă a ecranului să umple camera.
Au ales să vizioneze un film de groază, deși soția nu era tocmai mare fană a genului. Totuși, s-a lăsat convinsă, gândindu-se că măcar va avea motiv să se cuibărească mai aproape de soțul ei. Scenele tensionate se succedau rapid, iar muzica sinistră de fundal își făcea treaba de minune, crescându-i anxietatea cu fiecare minut.
Deodată, pe ecran apare un monstru înfricoșător, cu un chip hidos și o expresie malefică. Monstrul urlă brusc, iar soția, speriată, aproape că sare de pe canapea. Cu inima bătându-i tare, se prinde de brațul soțului și, fără să-și dea seama, exclamă:
– Oh, mama!
Soțul, care până atunci era concentrat pe film, se întoarce către ea cu un zâmbet șiret pe față și, fără să rateze ocazia de a face o glumă, îi răspunde calm și cu un ton ușor ironic:
– Da, seamănă…
După o seară elegantă petrecută la niște prieteni, într-o casă frumos decorată și cu o masă îmbelșugată, soțul și soția se întorc acasă. Când intră pe ușă, soțul, mulțumit și puțin somnoros, se așază pe canapea, legănându-se ușor din cauza cantității mari de mâncare consumată.
Masa fusese o adevărată desfătare pentru papilele gustative. Fripturi suculente, garnituri sofisticate, salate proaspete, și deserturi irezistibile. Soțul, un gurmand desăvârșit, nu s-a putut abține și a mers de cinci ori cu farfuria la bufet, savurând fiecare fel cu un entuziasm greu de ascuns. De fiecare dată când se întorcea, ochii îi sclipeau de fericire, iar prietenii observau amuzați cât de mult îi place mâncarea.
După ce au ajuns acasă, soția, ușor jenată de insistența soțului de a-și reumple farfuria de atâtea ori, îi spune cu un zâmbet pe buze, dar și cu o notă de reproș:
– Dragule, nu ți-a fost rușine să te duci de cinci ori cu farfuria după mâncare? Oamenii aceia chiar credeau că te-ai lăsat dus de val!
Soțul, fără să se lase afectat de observația soției, îi răspunde calm și cu un aer satisfăcut:
– Nu, draga mea, de fiecare dată când mă duceam, spuneam că e pentru tine…
