La un cabinet medical psihiatric, într-o dimineață agitată, își face apariția un individ complet derutat, cu părul vâlvoi și ochii mari, bulbucați de spaimă. Intră în fugă pe ușă, aproape răsturnând scaunul din sala de așteptare, și începe să strige disperat:
– Domnule doctor, am înnebunit! Am înnebunit! AM ÎNNEBUNIT!!!
Doctorul, obișnuit cu tot felul de pacienți, îl privește calm, punându-și ochelarii pe nas și începând să-i vorbească pe un ton liniștitor:
– Stați domnule, liniștiți-vă, luați un loc și haideți să discutăm. Totul va fi bine, sunt aici să vă ascult. Ce s-a întâmplat?
Omul, vizibil tremurând, se așază și începe să-și povestească drama:
– Aseară… aseară am fost la iubita mea…
Doctorul, ridicând o sprânceană, întreabă cu interes:
– Și atunci ați înnebunit?
– Nu, domnule doctor, nu! Povestea a început bine, ne-am iubit, ne-am sărutat, a fost totul perfect…
Doctorul, încurcat, continuă:
– Și atunci ați înnebunit?
– Nu, nu! Apoi, din senin, a apărut soțul ei furios…
Doctorul, începând să-și imagineze scenariul:
– Ați înnebunit atunci?
– Nu, nene, nu! Am sărit repede de la balcon ca să scap…
Doctorul, deja implicat în poveste, întreabă cu voce gravă:
– Și atunci ați înnebunit?
– Nu, nu, nu! Mă țineam de balustradă, atârnam în gol, iar el a venit cu un ciocan și mi-a dat peste fiecare deget…
Doctorul, aproape ținându-și respirația:
– Și atunci ați înnebunit?
– Nu, domnule doctor, nu! După asta, a venit cu un fier de călcat încins și mi-a ars fiecare deget, unul câte unul…
Doctorul, clătinând din cap:
– Atunci ați înnebunit?
– Nu, nu, nu! Apoi a adus un ibric cu apă clocotită și mi-a turnat-o direct în cap!
Doctorul, încercând să înțeleagă cum de omul încă e funcțional:
– Și atunci ați înnebunit?
– Nu, nene, nu! Am înnebunit doar când m-am uitat în jos!
Doctorul, confuz, se apleacă înainte și întreabă cu o voce tremurândă de anticipare:
– Și ce ați văzut?
Omul, scoțând un oftat adânc, răspunde cu disperare în glas:
– Eram la parter!!!
Mergea un tip cu maşina pe o şosea pitorească de la ţară, bucurându-se de peisajele verzi și de aerul curat. Drumul părea perfect, până când, fără niciun avertisment, a intrat brusc într-o porțiune de drum nemodernizată, plină cu noroi moale. Roțile au început să patineze, iar în câteva secunde, maşina s-a înfundat până la axele roților. Cu nervii întinși și încercând zadarnic să o scoată din noroi, tipul și-a dat seama că avea nevoie de ajutor.
La câteva minute după aceea, din depărtare apare un ţăran cu doi boi, mergând încet pe lângă drum. Țăranul, un bătrânel simpatic, cu un zâmbet șiret pe buze și o pălărie de paie care îi umbrea fața ridată, se apropie de maşină și își scărpină bărbia, evaluând situaţia.
– Fiule, îmi dai 50 de parai şi ţi-am scos Merţul de aici! spune țăranul cu un ton hotărât, dar amabil.
– Gata, bace! răspunde tipul, ușurat că problema lui are, se pare, o soluție simplă.
Țăranul leagă boii de maşină, încordează mușchii lor puternici și în câteva clipe, maşina este scoasă din noroi ca şi cum n-ar fi fost niciodată acolo. Tipul, impresionat de forța animalelor și de priceperea țăranului, îi dă banii și îl întreabă curios:
– Apoi, tată, asta e a zecea maşină pe care o scot din noroi azi! spune țăranul, mândru de performanța lui zilnică.
– Păi, bine, tataie, și de muncit pământul, când îl mai munceşti? Noaptea? întreabă tipul, uimit de cât de ocupat părea țăranul cu „salvările” din noroi.
– Nu, domnule dragă, răspunde țăranul zâmbind șiret, noaptea pun apă aici, în groapă!
