Pe o alee liniștită, între blocuri, într-un cartier aglomerat, o doamnă, vizibil agitată, începe să strige la un geam:
– Madam Popescuuu!!!
La un moment dat, o doamnă își face apariția la fereastră, ușor surprinsă.
– Da, dragă, ce s-a întâmplat?
– Madam Popescu, soțul meu este cumva la dumneata?
– Nu, draga mea! Nu l-am văzut.
Ușor iritată și îngrijorată, femeia continuă:
– Madam Ionescuuu!!!
De la un alt geam, o altă vecină își face apariția, încercând să își dea seama ce se petrece.
– Ce-i, dragă? Ce s-a întâmplat?
– Madam Ionescu, soțul meu este cumva la dumneata?
– Nu, draga mea! Dar ce-i cu tine? Unde e soțul tău?
Femeia, vizibil agitată, își pune mâinile în șolduri și începe să explice:
– Ne-am certat azi un pic mai rău, iar el a plecat furios din casă. Am fugit după el și l-am întrebat unde are de gând să se ducă. Și știți ce mi-a răspuns, doamnelor?
Ambele vecine, curioase, așteaptă să afle.
– Mi-a zis: „La femei accesibile!”
Madam Popescu, cu un zâmbet ghiduș, întreabă:
– Și ce faci acum?
Femeia răspunde ușor încurcată:
– Păi ce să fac? M-am gândit să verific la voi primele!
– Mă, ce era cu cei doi bărbați care au fost la tine mai devreme?
– Eh, nimic important, ce să fie…
– Păi, am văzut că ai discutat puțin cu ei, după care au plecat furioși, iar pe drum te înjurau de mama focului!
– Da, erau de la Martorii lui Iehova. Au venit să-mi explice cât de important e să-ți ajuți aproapele, să fii mai bun cu cei din jur.
– Așa, și? De ce au plecat așa supărați?
– Păi, ce să fie… După ce-au terminat discursul despre ajutorul față de aproapele, i-am întrebat dacă n-ar vrea să mă ajute și pe mine cu ceva „treburi importante” prin curte.
– Aha… Și ce treburi?
– Le-am zis să mă ajute să fac curat la porci, să car gunoiul și să mai sap în grădină, că am treabă până peste cap.
– Și au acceptat?
– Nici vorbă! Au plecat bombănind, dar, sincer să fiu, nici eu n-am prea înțeles de ce au fost așa deranjați.
