Ion, sătul de faptul că Maria îi tot respinge avansurile, se hotărăște într-o zi să rezolve situația o dată pentru totdeauna. Își pune un plan în minte și într-o dimineață, când o vede pe Maria în curte, o abordează direct:
– Fa, Marie, ascultă aici! Când mă vei vedea pe mine fugind prin curte cu două găleți de apă în mână, să știi că vreau să facem amor! Așa că tu să fugi repede în pat și să mă aștepți acolo, auzi?!
Maria, puțin surprinsă de propunerea directă, se uită la Ion și, după o pauză scurtă, acceptă planul cu un zâmbet în colțul gurii.
– Bine, Ioane, fie cum zici tu!
A doua zi, Ion își pune planul în aplicare. Se aruncă pe fugă prin curte cu două găleți de apă, de parcă era cel mai important lucru din lume. Maria, ascultătoare, fuge repede în pat și-l așteaptă. Ion vine și, fără prea multe cuvinte, își îndeplinește misiunea.
Ziua următoare, scenariul se repetă: Ion cu gălețile prin curte, Maria în pat, iar Ion „rezolvă problema” cu aceeași eficiență.
A treia zi, la fel – deja devenise rutină.
După câteva zile însă, într-o noapte întunecată, pe la miezul nopții, Maria se trezește brusc și vede cum Ion aleargă din nou prin curte, cu două găleți în mână, de data asta mai agitat ca niciodată, fugind de colo-colo ca un disperat. Fără să-și pună prea multe întrebări, Maria, fată cuminte și ascultătoare, se aruncă în pat, sigură că „e vremea din nou”.
Stă și-l așteaptă pe Ion, dar acesta nu apare. După vreo jumătate de oră, Ion intră în casă, gâfâind, transpirat din cap până-n picioare, și o privește pe Maria, care stă liniștită în pat. Cu fața îmbujorată de efort, Ion o întreabă:
– Faaa, Marie, nouă ne-a luat foc grajdu’ și tie ți-arde de amor?!
El și ea, după petrecerea de la nunta de aur, stau împreună pe canapea, mângâind tăcuți amintirile celor 50 de ani petrecuți împreună. El, învăluit de melancolia serii, simte că e momentul să deschidă un subiect care îl frământă de ani de zile.
– Iubita mea, după atâția ani de căsnicie, am o întrebare care mă roade de ceva vreme… Ce ascunzi acolo, în geamantanul de pe șifonier? Ții geamantanul încuiat de când ne-am căsătorit și mi-ai spus mereu să nu umblu acolo. Te-am ascultat, dar acum, după 50 de ani de căsnicie, te rog, pentru toți anii petrecuți împreună, arată-mi ce e acolo.
Ea, vizibil emoționată, îl privește cu drag, dar și cu o oarecare reținere.
– Dragul meu, îți voi arăta, dar numai dacă promiți că nu o să te superi sau o să te enervezi.
El, intrigat, dar curios:
– Îți jur, dragostea mea, nu mă voi supăra. Spune-mi ce e acolo.
Cu mâini tremurânde, ea aduce geamantanul de pe șifonier și îl deschide. Înăuntru, el găsește cinci cartofi și o grămadă impresionantă de bani.
– Ce-i asta? Cinci cartofi și o sumă uriașă de bani? – întreabă el, confuz.
Ea oftează și îi explică timid:
– Dragul meu, de fiecare dată când te-am înșelat, am pus câte un cartof în geamantan…
El, surprins, își face un calcul rapid și, deși rănit, încearcă să fie înțelegător.
– Deci m-ai înșelat de cinci ori… Asta e greu de crezut, dar… după 50 de ani, poate că e de înțeles… Dar totuși, ce-i cu toți acești bani?
Ea zâmbește ușor, încercând să-l liniștească:
– Dragul meu, de fiecare dată când se aduna un kilogram de cartofi, îi vindeam la piață!