– Cum a fost în noaptea nunții, prietene? întrebă curios un amic, așezându-se la barul plin de povești matinale.
– Catastrofală… răspunde el cu un oftat adânc, sorbind din cafea.
– Serios? Ce s-a întâmplat, ai avut probleme?
Întrebarea vine cu o ușoară grijă, dar și un pic de amuzament, cumva pregătit pentru o glumă bună
. – Nici vorbă de probleme, din contră! Noaptea a fost absolut formidabilă, totul a decurs perfect, parcă nici nu-mi venea să cred.
– Și atunci, de ce zici că a fost catastrofală?
– Ei bine, dimineața, din obișnuință, când încă eram cu capul în nori, i-am lăsat 500 de lei pe pernă. Fără să-mi dau seama ce făceam!
– Aoleu! Așa ceva?! S-a supărat rău, nu?
– Nu, și asta e partea cea mai bună! Imaginează-ți, frate, era pe jumătate adormită, nici nu deschisese bine ochii, dar, tot din obișnuință, mi-a dat 200 de lei rest!
Am ajuns acasă după o zi lungă de muncă și abia așteptam să mă arunc pe canapea. Intru pe ușă, iar în fața mea, tolănită ca o regină în fotoliul meu preferat, soacră-mea. Îmi zice relaxată, ca și cum ar fi la ea acasă, „Bună seara…”.
„Bună seara”, îi răspund eu, încercând să par calm, dar simțeam cum mă irit pe dinăuntru. Mă îndrept spre dormitor, când, deodată, aud niște gemete ciudate. Sunetul venea clar de dincolo de ușă. Mă opresc, ridic o sprânceană și mă întorc spre soacră-mea, care nu părea deranjată deloc de ce se întâmpla.
„Stai așa un pic!” zic eu, deja începând să fierb. „Aia nu-i nevastă-mea acolo?!”
Soacră-mea ridică din umeri nonșalant: „Probabil…”
Simțeam cum îmi crește tensiunea. „Și ce naiba face ea acolo?! Nu cumva își trage unul în patul nostru?!”
Ea își aranjează părul de parcă ar fi la coafor: „Nu știu…”
„Cum adică nu știi?!” am explodat eu. Furia mea clocotea, iar fără să mai gândesc, am apucat-o de păr și am târât-o direct spre baie. Intru cu ea în baie și o bag cu capul direct în cada plină cu apă.
„Ce faci, nenorocitule?!” urlă ea, înecându-se între două scufundări. „Vrei să mă omori?!”
„Ce să-ți fac, mamă soacră?” răspund eu ironic, împingând-o și mai adânc în apă. „Nu-mi ziceai tu tot timpul să nu ies din cuvântul lui fiică-ta?”
„Așa, și?!” bolborosește ea disperată, scoțând capul din apă.
În acel moment, de dincolo din dormitor, se aude un țipăt inconfundabil: „Bag-o mai adânc!!!”