O tânără atrăgătoare, elegantă și un pic stânjenită, se afla la ea acasă, alături de un tânăr simpatic pe care abia îl cunoscuse în acea seară. Totul se desfășurase perfect, de la conversații pline de umor și chimie, până la felul în care flirtaseră subtil unul cu celălalt. Acum, ajunseseră în punctul în care ambii știau că lucrurile urmau să devină intime.
Ea, cu o voce ușor emoționată, începe să-și exprime neliniștea:
– Sper să nu mă înțelegi greșit… Eu nu sunt genul acela de fată, știi?
El, zâmbind relaxat, încercând să-i ofere siguranță, răspunde calm:
– Te cred, stai liniștită. Nu e nevoie să te explici.
Ea, parcă simțindu-se obligată să continue, rostește puțin mai apăsat, de parcă ar fi vrut să se convingă și pe sine:
– Ești primul…
El, deja puțin confuz, dar curios, întreabă încet:
– Primul care face dragoste cu tine?
Ea izbucnește în râs, dându-și seama că situația devenise caraghioasă. Își ridică ochii spre el și cu un zâmbet jucăuș adaugă:
– Nu! Ești primul care mă crede…
Doi prieteni, Ion și Vasile, stau la o terasă, fiecare cu câte o bere în mână, discutând despre planurile lor de a adopta un stil de viață mai sănătos.
– Ziceai că vrei să ții dietă de slăbire. Ai început-o? întreabă Ion, curios.
Vasile își trage adânc sufletul, lăsând berea jos pe masă, și cu un zâmbet amar povestește:
– Am vrut, frate, serios! M-am mobilizat, eram pregătit mental. Mă duc la frigider, hotărât că de azi înainte numai iaurt degresat, legume și apă plată. Deschid frigiderul și… acolo, pe ultimul raft, văd iaurtul meu degresat, micuț și nevinovat. Problema e că era în fundul frigiderului, în spatele tuturor tentațiilor.
Ion râde și-l întreabă:
– Și?
– Și ce să vezi? Ca să ajung la el, a trebuit să scot mai întâi cinci sarmale care parcă îmi făceau cu ochiul, urmate de opt ouă umplute, de-alea bune, cu muștar. Și nu doar atât! În drum spre iaurt, m-au întâmpinat și patru prăjituri cu frișcă, fiecare mai apetisantă ca cealaltă! Ce era să fac? Nu puteam să le las acolo, singure…
Ion, râzând de se prăpădește, îl întreabă:
– Și iaurtul?
Vasile oftă și răspunde cu o față serioasă:
– Ah, iaurtul? L-am lăsat în pace… m-am gândit că după atâta mâncare nici nu mai are rost să-l mănânc. Oricum, era degresat… cine are nevoie de așa ceva după un festin ca ăsta?
Ambii izbucnesc în râs, Ion dându-i o palmă prietenească pe spate:
– Frate, tu cu dietele tale… mai bine să nu le începi!
Un tip sună nervos la reprezentanța Mercedes, hotărât să lămurească o chestiune care îl tot frământa de ceva vreme.
– Alo, reprezentanța Mercedes? întreabă el pe un ton ușor iritat.
– Da, bine ați sunat la Mercedes, cu ce vă putem ajuta? răspunde amabil operatorul.
Tipul, fără să piardă vremea, intră direct în subiect:
– M-am rugat la Sfânta Parascheva să îmi dea și mie un Mercedes și încă nu l-am primit. A trecut deja ceva timp și eu tot pe jos merg! Ce se întâmplă? Aveți vreo explicație?
Operatorul, ușor surprins de cererea neobișnuită, încearcă să se mențină politicos:
– Vă înțeleg frustrarea, dar să clarificăm un lucru… Sunteți, cumva, popă?
Tipul, nedumerit, răspunde:
– Nu, normal că nu! Ce legătură are asta?
Operatorul, cu un zâmbet reținut în glas:
– Păi, de aia, domnule… doar popii primesc livrări divine direct prin rugăciuni. Restul trebuie să vină la showroom!
