Soțul vine acasă neanunțat, după o lungă deplasare de câteva săptămâni. Intră repede în casă, cu inima plină de emoție, dar și cu o oarecare neliniște. Începe să caute frenetic peste tot: sub pat, în sifonier, în baie, pe balcon… Nimeni…!!
Îngrijorat, se oprește pentru o clipă, privind în jurul camerei care părea mai tăcută decât își amintea. Un aer de tristețe se așterne peste el, așa că se duce la nevastă-sa, care se află în bucătărie, gătind ceva.
-Ai îmbătrânit, femeie!
Sotul, după o seară lungă petrecută cu prietenii la un pahar de vorbă, simțind că ar fi bine să anunțe înainte să apară acasă cu „întăriri”, scoate telefonul și formează grăbit numărul soției.
-Scumpo, sunt eu. Vin acasă, începe el cu un aer precaut. Nu am întârziat prea mult, nu-i așa?
Vocea de la celălalt capăt al firului, blândă și aparent lipsită de vreo urmă de reproș, răspunde rapid:
-Nu, scumpule, deloc.
Suflând ușurat, el își adună curajul pentru următoarea întrebare:
-Dar pot să vin cu câțiva prieteni? Am zis să mai prelungim seara…
-Desigur, scumpule, spune vocea calmă de la telefon. Vă pregătesc rapid niște sandwichuri, o gustare, ceva… poate și un desert, doar să vă simțiți bine.
Uimit de răspunsul extrem de cooperant, el simte că ceva nu e în regulă. Vocea asta era prea… bună ca să fie adevărat.
-Mai stam, mai vorbim noi… continuă el ușor nesigur.
-Da, scumpule, cât vreți voi, sună replica plină de căldură.
După câteva secunde de tăcere plină de îndoială, soțul realizează că a comis o eroare gravă.
-Ma scuzati, cred ca am gresit numarul…
-Hai, somnorosule, scoală-te! strigă o voce familiară dintr-o parte a camerei, cu un ton plin de energie.
-Ioana, lasă-mă să mai dorm un pic! răspunde el, cu capul îngropat în perne, visând la un pârâu de apă cristalină și o plajă îndelung dorită.
-Nu sunt Ioana, sunt soțul ei! se aude un răspuns prompt, iar el își ridică puțin capul din perne, mirat.
Soțul, cu un aer de nemulțumire, se uită la fereastra plină de ghivece cu plante ofilite, fiecare mai tristă decât cealaltă. Se întoarce spre soție și întreabă:
-De ce cumperi plante și apoi le lași să moară? E ca și cum ai aduce un cățel acasă și l-ai lăsa să se piardă pe stradă!
Soția, ușor amuzată de reacția lui, își ridică sprâncenele și răspunde:
-Ca să-ți arăt de ce-s în stare!
