Patronul firmei Coca-Cola, în costum impecabil, parfum fin și plin de încredere, intră în audiență la Vatican. După ce așteaptă câteva minute bune, este condus într-o sală grandioasă, unde îl întâmpină însuși Papa.
– Sfinția Ta, încep direct, spune zâmbind patronul. Coca-Cola e brandul cel mai iubit în lume, iar noi credem că împreună putem atinge un public și mai larg. Îți ofer 100 de milioane de dolari dacă, atunci când spui „pâinea noastră cea de toate zilele”, pui și două sticle de Coca-Cola.
Papa, surâzând cu răbdare, răspunde:
– Dragul meu, înțeleg că este o propunere generoasă, dar rugăciunea „Tatăl nostru” este sacră. Nu o putem modifica.
– Sfinția Ta, zice patronul, ofer 200 de milioane! Imaginează-ți doar cum ar răsuna în întreaga lume această rugăciune modernizată!
Papa își scutură ușor capul, zâmbind în continuare.
– Fiule, oricât de mare ar fi suma, valorile noastre nu se negociază. Este o tradiție străveche, transmisă din generație în generație. Nu o putem schimba.
Patronul Coca-Cola, neclintit și un pic nervos, se gândește câteva momente, apoi spune:
– Un miliard! Îți dau un miliard! Și nici nu cer două sticle, doar una singură! Imaginează-ți rugăciunea spusă de miliarde de oameni, cu o sticlă de Coca-Cola la final, între „pâinea noastră” și „Amin”!
Papa îl privește cu seriozitate și calm.
– Fiule, e o rugăciune lăsată de Dumnezeu, iar cuvintele sale sunt sfinte și imuabile. Pur și simplu nu se poate.
Patronul, ieșind din sală cu o privire ușor dezamăgită și contemplativă, murmură:
– Oare cât i-o fi dat ăla cu pâinea?!
Doi prieteni se întâlnesc la cârciumă, la un pahar de vin, relaxați după o zi lungă de muncă. Petrică, cu o privire obosită, dar amuzată, se apleacă spre Mihai și începe să-i povestească:
– Frate, nu știu ce să mai fac… Nevasta mea îmi cere bani zilnic! Azi mi-a cerut 600 de lei, ieri 800…
Mihai, puțin surprins, ridică o sprânceană.
– Serios? Da’ ce face cu atâția bani, măi Petrică? Păi, cu ăștia și-ar putea lua o vacanță într-un weekend, sau măcar o mică escapadă la shopping serios.
Petrică ia o înghițitură de vin, își scutură capul și zâmbește ștrengărește.
– Habar n-am, măi frate, habar n-am. Că nu i-am dat niciodată!
Un tip intră hotărât într-un salon de tatuaj, dar are o expresie ușor confuză pe față. Tatuatorul îl întâmpină prietenos și îl întreabă:
– Bună ziua! Ce tatuaj doriți să vă faceți astăzi?
Omul se scarpină după ureche, parcă încercând să-și adune gândurile.
– Păi… să fiu sincer, nu prea știu sigur…
Tatuatorul ridică o sprânceană și zâmbește încurajator.
– Trebuie să fie ceva special, ceva ce o să vă placă toată viața, nu? Ceva cu adevărat important pentru dumneavoastră!
Omul se luminează la față, ca și cum ar fi avut o revelație, și răspunde entuziasmat:
– Așa e! Păi atunci… niște sarmale!
