Bulă conduce liniștit pe șosea într-o după-amiază însorită, când vede la marginea drumului o călugăriță tinerică, cu ochii mari și zâmbet timid, care face semn să o ia la ocazie. Curios și încântat de ocazie, oprește mașina și o invită să urce.
Pe drum, Bulă aruncă priviri stânjenite spre ea, încercând să fie subtil, dar călugărița observă imediat.
– Bulă, văd că te frământă ceva. Ce s-a întâmplat? întreabă ea cu o voce calmă și caldă.
Bulă își freacă palmele, roșind până la urechi:
– Mi-e rușine să îți spun…
– Hai, nu fi timid! Am văzut și am auzit multe la viața mea. Îmi poți spune orice, nu mă supăr, răspunde ea, încercând să-l încurajeze.
Bulă își ia inima-n dinți și recunoaște:
– Sincer să fiu, am visat mereu să sărut o călugăriță tinerică și frumoasă, așa, ca tine…
Călugărița zâmbește ușor, își înclină capul și spune:
– Mda, să zicem că îți pot îndeplini visul, dar cu două condiții: să fii catolic și să nu ai pe nimeni.
Bulă se umflă în piept și spune hotărât:
– Păi sunt! Sunt și catolic și singur!
– Bine, Bulă. Oprește mașina!
Bulă oprește cu un tremur ușor în mâini. Călugărița se apleacă spre el, iar el simte inima bătându-i ca o tobă. Apoi, ea îi dă un sărut franțuzesc ca în filme, iar el rămâne fără aer, de parcă ar fi fost într-un vis. După câteva momente, călugărița se retrage și îl roagă să pornească mașina, cu o expresie calmă pe chip.
În timp ce Bulă repornește mașina, începe să se gândească la ceea ce tocmai s-a întâmplat și lacrimile îi apar în colțul ochilor. Călugărița, surprinsă, îl întreabă:
– Ce ai pățit, Bulă, de ce plângi?
– Te-am mințit, te-am mințit! își frânge el mâinile. De fapt, eu sunt ortodox și… și căsătorit…
Călugărița chicotește și îi răspunde calm:
– Nu-ți face probleme, Bulă. Și eu te-am mințit. De fapt, pe mine mă cheamă Emanuel și mă duc la un bal mascat.
Un bătrânel simpatic și zâmbitor intră în agenția de asigurări și se apropie de ghișeu, unde un tânăr agent, vizibil plictisit, ridică privirea. Bătrânul se apleacă ușor și îi spune:
– Bună ziua! Aș vrea să-mi fac o asigurare de viață!
Agentul ridică din sprâncene, puțin confuz:
– Ce vorbești, moșule? Câți ani ai?
– 97, zice bătrânul, cu un aer inocent.
Agentul rămâne blocat și îl privește lung:
– Vorbești serios? Și vrei la vârsta ta o asigurare de viață? Cine își mai face asigurare la 97 de ani?
– Eh, ce să zic… vreau să merg cu tata într-o vacanță și ne-am gândit că ar fi bine să fim asigurați, zice bătrânul, scărpinându-se după ureche.
Agentul aproape că își scăpa stiloul din mână. Își trece mâna prin păr, uimit:
– Cu… tatăl tău?! Păi câți ani are el?
– 125, spune bătrânul, mândru de parcă tocmai ar fi dezvăluit un secret important.
Agentul îl privește, neștiind dacă bătrânul glumește sau vorbește serios.
– Și… ce căutați voi într-o vacanță la vârsta asta? întreabă el, ridicând o sprânceană.
– Eh, mergem în vizită la bunicul meu, zice bătrânul cu un zâmbet calm.
Agentul își pune mâinile în cap, de parcă nu-i vine să creadă ce aude:
– Ce spui, moșule? Îți bați joc de mine? Câți ani are bunicul tău?
– 145, răspunde bătrânul relaxat, fără să clipească.
Agentul începe să se dea cu capul de birou și se freacă la tâmple, de parcă ar încerca să-și alunge o durere de cap:
– Și… și ce faceți la bunicul?
– Ah, mergem la nuntă, că se căsătorește, explică bătrânul, ca și cum ar fi cel mai normal lucru din lume.
Agentul începe să se țină de inimă, privindu-l cu ochii măriți de uimire:
– Și de ce se însoară acum, bă, moșule?
– Eh, tâmpenii… știi și tu cum e la vârsta asta, îl forțează părinții lui…
Două prietene stau de vorbă într-un parc, pe o bancă, discutând despre toate noutățile din viața lor. La un moment dat, una dintre ele, vizibil surprinsă, o privește pe Bubulina și exclamă:
– Bubulino, cât de mult a slăbit Bulă al tău! Să nu-l mai recunosc! Parcă e alt om! Ce-a făcut?
– Așa-i, fată, a slăbit de nu-l mai încape nici costumul de ginere. Abia îl mai prinde cureaua!
Prietena o privește curios, aplecându-se ușor spre ea:
– Dar care e secretul lui? Că și soțul meu ar avea nevoie de un mic… să zicem… „ajutor”.
Bubulina se uită în jur, de parcă ar împărtăși un secret de mare preț:
– Ține „dieta pescarului”, zice ea mândră.
Prietena clatină din cap, nedumerită:
– Dieta pescarului? Ce e aia, Bubulino?
Bubulina râde ușor și continuă:
– Păi, se duce Bulă în fiecare weekend la pescuit și… mănâncă toată săptămâna doar ce prinde.
