O femeie este prinsă de bărbatul ei în timp ce îl înșela cu vecinul. Surprins și extrem de revoltat, acesta începe să ridice tonul, încercând să înțeleagă situația. Ea însă, de parcă ar fi fost prinsă într-o simplă discuție de rutină, își aranjează nervos părul și izbucnește cu o privire indignată:
– Este doar vina ta că am ajuns în situația asta! îi strigă femeia, adoptând un aer de victimă.
Bărbatul, confuz, clatină din cap, încercând să proceseze ce tocmai a auzit:
– Eu? Ce vină am eu? Muncesc de dimineață până seara, îți aduc tot ce pot, încerc să îți fac toate poftele și tu… tu faci asta?
Ea ridică sprâncenele, ca și cum ar fi mirată că el nu înțelege:
– Dacă munceai mai mult, nu mai eram săraci și nu se ajungea aici!
Bărbatul, tot mai contrariat, o întreabă încet, ca și cum ar căuta să găsească o urmă de logică:
– Ce legătură are sărăcia cu… cu ce faci tu acum?
Femeia oftează exasperată și se uită la el cu un aer condescendent, de parcă el ar fi cel care greșește:
– Vai, dragule! Când a venit omul la noi în casă, l-am invitat să stea un pic de vorbă. Și când am văzut că nu am cu ce să-l servesc, știi… trebuia să fac ceva, nu puteam să-l las așa, nemulțumit!
Un țăran ajunge cu gloaba sa prăpădită la târg, iar calul, mai bătrân decât toate drumurile satului la un loc, abia își ține capul ridicat. Un cumpărător curios se apropie, uitându-se la calul cu coastele numărate, păr aspru și o privire tristă de parcă ar fi vrut să spună: „Lasă-mă-n pace”.
– Bade, cum trage calul ăsta la căruță? întreabă cumpărătorul, studiindu-l cu scepticism.
– D-apoi… nu prea trage, îi răspunde țăranul cu un zâmbet șiret și un oftat lung.
– Aha… dar poate o fi bun la plug? continuă cumpărătorul, încercând să găsească o rază de speranță.
– Nu prea… nici acolo nu-i de mare folos, spune țăranul, scărpinându-se în cap.
Omul, tot mai uimit, încearcă altă variantă:
– Atunci o fi bun de călărit, nu?
– N-aș crede, răspunde țăranul sec, aruncând o privire dezamăgită spre calul care părea că vrea să plece acasă.
Cumpărătorul, vizibil iritat și neînțelegând de ce cineva ar aduce o asemenea „bijuterie” la târg, întreabă aproape exasperat:
– Păi, bade, atunci de ce l-ai adus aici, la târg, dacă nici nu trage, nici nu ară, nici de călărie nu-i bun?
Țăranul îl privește pe om cu un zâmbet calm și spune, cu un aer de satisfacție:
– Nu l-am adus să-l vând.
Cumpărătorul e deja confuz total.
– Dar ce păcatele mele vrei să faci cu el, omule?
Țăranul, privindu-l mândru pe bietul cal, răspunde hotărât:
– Vreau să-l fac de rușine!
Un cuplu de oameni în vârstă, plin de experiență și haz, vine la vizita medicală anuală. Domnul, un bătrânel plin de viață și cu un zâmbet pe față, își așteaptă rândul pentru examinare. Doamna, la fel de jovială, îi face cu ochiul încurajator.
După ce-l examinează atent, doctorul îi spune bătrânului:
– Sunteţi într-o formă excelentă pentru vârsta dumneavoastră! Aș zice că nu aveți nicio grijă. Aveţi întrebări în legătură cu sănătatea dumneavoastră?
Bătrânul se fâstâcește puțin, dar apoi îi răspunde doctorului cu o față serioasă:
– Păi, să vedeţi, domnule doctor… ceva mă tot nelinişteşte de ceva vreme… Când fac dragoste cu soţia mea prima dată, îmi este cald de parcă mă ia cu foc și transpir ca într-un cuptor… dar când facem a doua oară, de fiecare dată îmi este frig și tremur de parcă sunt la Polul Nord!
Doctorul, vizibil intrigat și încercând să-și mențină fața serioasă, notează câteva lucruri pe o hârtie.
– Hmmm, foarte interesant… o să caut în bibliografia mea. E o situație puțin neobișnuită, dar până atunci, spuneţi-i soţiei dumneavoastră să intre în cabinet să o examinez și pe ea.
Bătrânul dă din cap, mulțumit că lucrurile sunt tratate cu profesionalism, și îi spune soției că îi vine rândul. El se așază în sala de așteptare, iar bătrâna intră în cabinet, întâmpinându-l pe doctor cu un zâmbet amuzat.
După ce o examinează și pe ea, doctorul îi spune, ușor confuz:
– Doamnă, totul este perfect, ca şi la soţul dumneavoastră. Dar… am o întrebare, dacă-mi permiteți. Soțul dumneavoastră mi-a spus că prima dată când faceți dragoste îi este cald și transpiră, iar a doua oară îi este frig și tremură.
Bătrâna începe să râdă, abia stăpânindu-se:
– Aoleu, domnule doctor, nu e nimic deosebit! Explicaţia e foarte simplă: prima dată e în luna iunie, iar a doua e în decembrie!
