Doi bărbați discută intens la o terasă, fiecare cu câte o halbă în față. Încep să schimbe priviri neîncrezătoare, iar unul dintre ei, vizibil iritat, dă din cap și se uită insistent la celălalt:
– Domnule… am să fiu direct. Nu îmi place că te culci cu soția mea!
Celălalt, aparent nepăsător, își ia un moment să soarbă din bere și apoi își ridică privirea, ușor încurcat:
– Eu nu mai înțeleg nimic. Ce fel de familie sunteți voi?
Primul bărbat face ochii mari și începe să se înroșească, de parcă ar fi fost lovit de întrebare:
– Cum adică ce fel de familie?
Celălalt, zâmbind enigmatic, continuă:
– Păi unul îmi zice că îi place, celălalt că nu-i place…
O tipă atrăgătoare urcă în tramvai, iar în spatele ei câțiva șmecherași se agită, aruncându-și priviri și zâmbete complice. Își împing coatele, râd pe înfundate și încep să pună la cale cum să atragă atenția domnișoarei. După câteva minute de șușoteli, unul dintre ei, considerat „cel mai curajos”, își drege vocea și se apropie cu un aer plin de încredere.
– Domnișoară, uite 5 lei, spune el întinzând bancnota cu un zâmbet larg și încercând să pară galant. E pentru minunata priveliște pe care ne-ai oferit-o!
Tipa se uită la el puțin surprinsă, dar fără să ezite, ia banii cu o mișcare elegantă, îi pune în portofel și zâmbește rece. După un moment de suspans, în care toți prietenii lui așteaptă să vadă ce va urma, ea scoate 2 lei și îi întinde înapoi:
– Stai, uite 2 lei rest, spune ea, zâmbind cu subînțeles. Pentru handicapați am reducere!
Un șef intră grăbit în birou, cu o privire preocupată și un oftat adânc, adunând toți angajații în jurul lui. Cu o voce gravă, începe să le spună:
– Ascultați-mă bine! Mi-am pierdut portofelul, și în el aveam 500 de lei. Deci, ofer o recompensă de 100 de lei celui care-l găsește și mi-l aduce!
Angajații se privesc între ei, unii cu un zâmbet abia ascuns, alții încercând să pară cât mai serioși. Șeful continuă să le descrie portofelul, încercând să îi convingă că nu e o glumă. Tocmai atunci, din spatele mulțimii se aude o voce clară și un ton hotărât:
– Eu ofer 200 de lei!
Bulă, cu o privire serioasă și sprâncenele ridicate, își ia la revedere de la Bubulina, care se pregătea să plece la mare. Îi știe slăbiciunile și, încercând să fie înțelegător, îi spune:
– Draga mea, te cunosc prea bine, ești o femeie frumoasă și toți bărbații o să roiască în jurul tău ca albinele la miere! Ești tânără, e concediu, atmosfera o să fie incendiară… Așa că îți dau voie să calci pe bec de maximum două ori! Dar să știi, două ori, nu mai mult!
Bubulina îi zâmbește nevinovat și îi promite că va respecta limita. Trec câteva săptămâni, iar în ziua întoarcerii ei, Bulă abia așteaptă să o vadă și, desigur, să-și afle soarta. Cum intră pe ușă, o întreabă direct:
– Ia zi, draga mea, m-ai înșelat?
Bubulina își drege glasul și, zâmbind cu o tentă de vinovăție, recunoaște:
– Da… dar numai de două ori, exact cum ai zis!
Bulă, ușurat, zâmbește.
– Ei, atunci zi-mi și cum s-a întâmplat, că parcă sunt mai liniștit.
Bubulina îl privește un pic rușinată:
– Prima dată… a fost cu o echipă de fotbal care era în cantonament acolo… știi tu, erau mulți și veseli.
Bulă încearcă să-și păstreze calmul, dar își drege glasul.
– Și… a doua oară?
Bubulina, încercând să fie sinceră până la capăt, continuă:
– A doua oară… cu o orchestră!
