Ea, cu entuziasm:
-Am visat că eram la Kaufland și totul era gratis! Rafturile pline, produse de toate felurile – să-ți fie milă să nu iei tot ce vezi. Toată lumea era așa de fericită, ca într-un vis devenit realitate!
El, ridicând din sprâncene:
-Asta da vis! Și eu am visat ceva interesant… Făceam dragoste cu două femei superbe!
Ea, curioasă, dar puțin sceptică:
-Și eu eram printre ele, nu?
El, încercând să pară serios:
-Nu… tu erai la Kaufland.
Maria, plină de entuziasm, intră pe ușă cu o pălărie nou-nouță, frumos decorată cu o panglică elegantă. Își scoate pardesiul, își aranjează pălăria și se îndreaptă mândră spre Ion, care citea liniștit ziarul în sufragerie.
-Mă Ioane, să vezi ce noroc am avut la magazin! – zice ea radiantă. – Mi-a spus vânzătoarea că pălăria asta mă face cu zece ani mai tânără!
Ion ridică privirea de deasupra ziarului și o analizează câteva secunde, cu o expresie ușor nedumerită.
-Mărie, dacă asta-i adevărat, atunci de ce nu ți-ai luat trei? – spune el, abia reușind să-și țină râsul.
Un copil stă în prima bancă și povestește cu entuziasm învățătoarei, cu obrajii roșii de bucurie:
– Doamna învățătoare, mama mea mă iubește foarte, foarte mult! – spune el mândru, cu un zâmbet larg.
Învățătoarea, curioasă și amuzată de declarația copilului, îl întreabă zâmbind:
– Oh, și cum ți-ai dat seama de asta, dragul meu?
Băiatul se ridică puțin pe vârfuri, parcă pentru a face anunțul și mai solemn:
– Păi, pe tata îl tot schimbă, dar pe mine mă păstrează mereu!
La un bar, într-o seară animată, două blonde trecute de prima tinerețe se așază la o masă într-un colț liniștit și încep să-și povestească viețile, cum fac ele de obicei. La un moment dat, una dintre ele aruncă o privire înspre masa de vis-à-vis, unde stau doi bărbați care par să fie și ei bine instalați pentru o seară relaxantă.
Prima blondă oftează, apoi își ia un pahar de vin și, după o scurtă ezitare, îi spune prietenei sale:
– Uite, vezi cei doi bărbați de acolo? Cel din dreapta este soțul meu, iar cel din stânga este amantul meu.
Cealaltă blondă își face ochii mari de uimire, se uită bine la cei doi și izbucnește în râs:
– Ce ciudat… La mine e exact invers!
– Ioane, unde-i sticla de pălincă? întrebă Maria, ridicând o sprânceană și aruncând o privire suspicioasă către el.
Ion, care stătea așezat confortabil pe fotoliu, dădu o oftată adâncă, de parcă abia aștepta să fie întrebat.
– Ioi, tu Marie, am dezinfectat o rană, zise el cu o voce gravă și melancolică, privind undeva în depărtare, ca un erou de film dramatic.
Maria se uită la el cu și mai mare suspiciune:
– Ce fel de rană, mă Ioane? Că eu nu te-am văzut accidentat.
Ion o privi câteva secunde, apoi dădu din cap, adânc în suferință:
– Sufletească, Marie… sufletească.
