Ion, cu pălăria în mână și ușor jenat, intră la popa satului, gândindu-se cum să înceapă discuția. Popa, care-l cunoștea bine, îi zâmbește și îl invită să se așeze:
– No, Ioane, cu ce treabă pe la mine? Ce s-a întâmplat? Te văd cam neliniștit.
Ion își drege glasul și, după câteva momente de ezitare, răspunde:
– Apăi, părinte… uite, ne-am luat io cu Marie. Da’ știi cum e, io-s mai nepriceput… nu prea știu ce să fac mai departe…
Popa îl privește cu înțelegere și, căutând să găsească o soluție simplă, se uită afară, unde pe drum doi câini tocmai își făceau de lucru. Îi vine atunci o idee, încercând să o scoată cât mai natural:
– Uite, Ioane, vezi câinii ăia în drum? Faci ce fac și ei, și n-are cum să fie rău!
Ion se uită atent la câini, dă din cap, mulțumit de îndrumare, și pleacă acasă cu oarece lămuriri.
După câteva zile, popa îl întâlnește pe Ion la târg, vesel nevoie mare, și, amintindu-și discuția, îl întreabă cu un zâmbet complice:
– No, Ioane, cum o fost, bine?
Ion, și el zâmbind larg, îi răspunde:
– Bine o fost, părinte, bine de tot! O fost numa’ că mai greu până am scos-o pe Marie în drum… da’ dup-aia, toate or mers ca unse!
Un tip stă cu privirea îndrăgostită în fața iubitei sale, cu un aer ușor obosit, dar încă plin de entuziasm. Se uită la ea și spune cu un oftat adânc:
– De când m-am îndrăgostit de tine, nu mai pot să beau, să fumez, să mănânc…
Iubita, cu ochii sclipind de emoție, îl privește încântată și chicotește:
– Așa de tare te-ai îndrăgostit? Nici nu mai simți nevoia de nimic altceva în afară de iubirea noastră?
Tipul o fixează cu un zâmbet ironic, trage aer adânc și răspunde, amuzat:
– Nu, iubito, dar nu îmi mai ajung banii! Între toate florile, cinele romantice și cadourile, portofelul meu a intrat și el într-o relație… cu sărăcia!
În faţa Porţii Raiului, un preot şi un şofer de autobuz aşteaptă, fiecare cu mâinile împreunate, privindu-se unul pe altul cu un amestec de curiozitate şi teamă.
Sfântul Petru se apropie, răsfoind o carte mare, plină de nume, şi după ce se opreşte puţin asupra fiecăruia, ridică privirea:
– Tu, şoferule, poţi să treci liniştit. Iar tu, părinte, mai aşteaptă puţin.
Preotul încremeneşte. Îşi netezeşte sutana şi, cu un aer ofuscat, îşi îndreaptă crucea de la gât, apoi întreabă:
– Sfinte Petre, cum aşa? Eu mi-am închinat toată viaţa Domnului, am ţinut slujbe, am botezat, am împărtăşit… Iar el, un şofer de autobuz, e primit înaintea mea?!
Sfântul Petru oftează uşor şi îi răspunde calm, ca un profesor care explică unui elev neînţeles:
– Ei bine, părinte… la tine în biserică, toată lumea dormea liniştită, inclusiv de Crăciun şi Paşte. În schimb, la el în autobuz, toţi se ţineau de scaune şi se rugau cu foc să ajungă cu bine la destinaţie!
O blondă cochetă, îmbrăcată elegant și purtând o pălărie cu boruri largi, stă în fața judecătorului, încercând să-și păstreze calmul, deși e vizibil iritată. Judecătorul o privește intrigat și începe cu o întrebare:
– Spuneți-mi, doamnă, de ce doriți să divorțați?
Blonda oftează teatral și spune cu o voce aproape exasperată:
– Domnule judecător, e un risipitor de primă clasă! Nu suntem căsătoriți nici de un an și mi-a mâncat deja jumătate din zestre!
Judecătorul ridică o sprânceană, curios:
– Așa, și ce zestre aveați? Poate e vorba de o sumă semnificativă de bani?
Blonda, cu un aer cât se poate de serios, răspunde rapid:
– Zece găini, domnule judecător! Zece găini pe care le-am primit de la mama când m-am măritat! Și acum, din ele, mi-au mai rămas doar cinci!
Ajunge ardeleanul în gară, trăgându-și încet valiza după el, și merge agale la ghișeul de informații. Cu un calm desăvârșit și o voce domoală, întreabă funcționarul:
– O plecat trinu’ de Cluj?
Funcționarul, puțin grăbit, dar intrigat de calmul bărbatului, îi răspunde rapid:
– Da, domnule, a plecat!
Ardeleanul se scarpină încet în cap, ca și cum ar face un calcul minuțios, și continuă:
– No, și… de când o plecat?
Funcționarul, ușor amuzat, se uită la ceas:
– De vreo trei minute, domnule.
Ardeleanul își scutură capul mulțumit și spune, trăgându-și un oftat de ușurare:
– No, nu-i bai, n-am întârziat mult, doar cât să nu-l prind!
