O tipă timidă, cu inima bătându-i repede de emoție, ajunge la cabinetul ginecologic. E prima dată, așa că nu știe exact cum se procedează, dar, după multă pregătire, își face curaj și bate încet la ușă. Liniște. Își mai ia o clipă să respire adânc și, cu o ușoară ezitare, bagă capul pe ușă. Înăuntru, vede doi bărbați în halate albe, care par ocupați cu treaba lor.
– Nu vă supărați, pot să intru? întreabă ea încet, de parcă s-ar teme să nu deranjeze.
Unul dintre cei doi îi răspunde fără să ridice privirea:
– Desigur, intrați!
Ea pășește sfioasă în cabinet, se uită în jur, nesigură și continuă, cu un glas și mai scăzut:
– Pot să mă dezbrac?
– Bineînțeles! răspunde celălalt, încă absorbit de treabă.
Simțindu-se puțin mai încrezătoare, își lasă hainele deoparte și, cu aceleași emoții, întreabă din nou:
– Pot să mă așez pe masă?
– Da, da, cum să nu! spun ei, aparent fără să-i dea prea mare atenție.
Ea se așază pe masă, așteptându-se ca imediat să înceapă consultația. După vreo 10 minute de stat acolo, în care cei doi nici măcar nu se apropie de ea, simte că trebuie să lămurească lucrurile și întreabă, roșind ușor:
– Dar… nu veniți să vă uitați la mine?
Atunci, cei doi se întorc brusc, se apropie, o privesc atent câteva secunde, după care exclamă amândoi cu voci surprinse:
– OOOOOAAAUUU!!!
Ea tresare și, panicată, întreabă, îngrozită de reacția lor:
– E chiar așa de grav, domnule doctor?
Unul dintre ei, confuz și puțin amuzat, răspunde:
– Nu știm, doamnă… Noi suntem zugravii!
Soțul e în bucătărie, concentrat la oala care fierbe și la sosul cremos pe care îl pregătește cu mare grijă. În aer plutește un miros irezistibil de paste carbonara. Tocmai când adaugă niște condimente, apare soția în pragul ușii, cu o privire preocupată.
– Dragule, ce gătești acolo? întreabă ea, încercând să pară degajată, deși dieta o cam face să suspine după feluri mai „interzise”.
– Draga mea, fac paste carbonara, cum îți plac ție, cu sos bogat și cremos, îi răspunde el mândru, amestecând ușor în sosul care clocotea.
– Așa, dar… ascultă-mă puțin. Poți să nu pui bacon, ou, cașcaval și smântână, să fie mai light? sugerează ea, ridicând sprâncenele cu speranță.
Soțul se oprește din amestecat și o privește cu o expresie amuzată.
– Adică vrei paste carbonara, dar… fără nimic din ce le face carbonara?
– Exact! Spune-i imaginației tale să facă minuni pentru dieta mea!
Soțul se uită în jos la cratiță, apoi la ea, cu un zâmbet ironic:
– OK, atunci… paste să mai pun? Sau bem numa’ apa în care au fiert pastele?
Soțul, ocupat cu treburile de la birou, își face griji pentru cum decurg lucrările de renovare de acasă. Hotărăște să-și sune soția, convins că zugravii sunt la treabă și că totul merge conform planului.
– Alo, dragă! Cum merge cu zugravii? În ce stadiu au ajuns? întreabă el, sperând la un răspuns care să-l liniștească.
Soția, chicotind ușor, îi răspunde pe un ton amuzat:
– Într-un stadiu foarte avansat, dragule! Tocmai au dat gata a doua ladă de bere…
Soția, proaspăt mămică, stă în salon cu un zâmbet larg pe chip și discută relaxată cu asistenta, care îi este și o cunoștință de familie. În aer plutește o energie veselă, iar asistenta, curioasă să afle detalii despre bebeluș, îi zâmbește cald și întreabă:
– Deci, ce nume îi puneți băiețelului? aștept să aud ce ați decis, că am tot auzit dezbaterile!
Mama zâmbește ușor ezitant și spune:
– Tudor… cred că Tudor, ca pe tatăl lui.
Asistenta se oprește, ridică o sprânceană și o privește puțin confuză.
– Tudor? Dar… pe soțul dumneavoastră îl cheamă Andrei, dacă nu mă înșel!
Mama tresare ușor, dându-și seama de gafă, și încearcă să salveze momentul:
– Sau… poate Andrei, ca pe soțul meu…
Articolul Pot să mă dezbrac? apare prima dată în .
