De dimineață, secretara Vasilica intră pe ușa biroului atrăgând imediat toate privirile. Rochia ei avea un decolteu atât de adânc, încât colegii aproape că își scăpau cafelele din mână.
Colega sa de birou, Ioana, o privește intrigată și, fără să se abțină, o întreabă:
– Vasilico, ce-i cu decolteul ăsta? Ai uitat cumva să termini rochia?
Vasilica zâmbește larg, evident mulțumită de efectul produs, și răspunde relaxată:
– Nu, Ioano, e intenționat. Azi cred că o să am o discuție cu șefu’ și vreau să-i țin piept.
Serioja apare la serviciu cu un ochi vânăt, iar colegii nu-și pot ascunde curiozitatea.
– Serioja, ce-ai pățit de data asta? – îl întreabă râzând.
– Of, ieri am fost la ședința de sindicat, și de acolo mi se trage.
Colegii se adună curioși, iar Serioja începe povestea:
– Deci, Natasa, care stătea în fața mea, s-a ridicat să ia cuvântul. Pe când vorbea, am observat că i s-a prins fusta în fund. Am zis să fac o faptă bună și i-am scos-o. Ei bine, ea s-a întors, m-a fulgerat cu privirea și mi-a trântit una peste ochi de-am crezut că văd stele.
Toți izbucnesc în râs, dar povestea lui Serioja nu se termină aici.
O săptămână mai târziu, apare din nou la lucru, cu celălalt ochi vânăt. Colegii, deja intrigați, îl iau la întrebări:
– Serioja, acum ce-ai mai făcut? Iar ai fost la ședința de sindicat?
Serioja oftează:
– Da, și tot Natasa a fost de vină. Stătea iar în fața mea, și iar i s-a prins fusta în fund când s-a ridicat să vorbească. De data asta, Nicolai, care stătea lângă mine, s-a dus și i-a scos-o. Eu, bine intenționat, am vrut să evit un scandal ca data trecută și i-am băgat-o înapoi…
Un reporter, în căutare de răspunsuri surprinzătoare, abordează un tip pe stradă:
– Bună ziua! Facem un sondaj. Aș vrea să știu: tu ai munci gratis pentru Nastase?
Bărbatul, fără să ezite, răspunde cu un zâmbet:
– Desigur!
Reporterul, intrigat de răspunsul rapid, continuă:
– Dar pentru Ponta?
Bărbatul își pune mâinile pe șolduri și răspunde senin:
– Fără nicio îndoială!
Reporterul începe să se minuneze de entuziasmul omului:
– Și pentru Dragnea?
– Cu cea mai mare plăcere! – răspunde bărbatul, parcă abia așteptând următoarea întrebare.
Deja fascinat, reporterul insistă:
– Dar pentru Iliescu?
Omul își ridică pălăria și răspunde, plin de încredere:
– Absolut, fără nicio ezitare!
Reporterul, neputând să-și ascundă curiozitatea, îl întreabă cu un zâmbet larg:
– Mah, dar ce meserie ai?
Bărbatul, serios și mândru, răspunde:
– Gropar.
Un hoț de buzunare, cu o figură serioasă și mâini antrenate, stătea înghesuit într-un autobuz plin ochi. În fața lui, un bătrânel cu baston și o pălărie demodată părea o țintă ușoară. Fără să stea pe gânduri, hoțul începe să cotrobăie cu abilitate prin buzunarele bătrânului.
După câteva minute de frământat țesătura, bătrânelul, care simțise de ceva timp mișcarea suspectă, se întoarce brusc și, cu o față serioasă, își întoarce buzunarele pe dos, demonstrativ:
– N-am bre nimic, nu vezi? N-am nimic, ce naiba vrei să mai furi?!
Hoțul, fără să se piardă cu firea, își aranjează haina, ridică sprâncenele și îi răspunde, ușor indignat:
– Domnule, ai n-ai, eu sunt la serviciu!!!
