Ieri, cu inima bătându-mi ca un toboșar în concert, m-am hotărât să ies cu amanta la un hotel, așa cum mai făcusem și altădată. Era un plan bine pus la punct, fără riscuri. Sau cel puțin așa credeam…
Ajungem la hotel, ne îndreptăm spre intrare, dar brusc îmi îngheață sângele în vene. Parcată chiar în fața hotelului, ca un semn divin, stătea mașina socrului meu! Am rămas nemișcat, uitându-mă la ea de parcă aș fi văzut fantoma lui Dracula.
Amanta: – Ce faci? Intrăm sau stăm aici să admirăm mașinile?
Eu: – Intrăm?! La naiba! Uite mașina socrului meu! Dacă mă vede, mi-am semnat sentința!
Ea se uită confuză, încercând să înțeleagă gravitatea situației, dar ochii ei spuneau clar că n-avea chef de amânări.
Amanta: – Serios? Cum să fie socrul tău aici? Ce ar căuta tocmai la hotelul ăsta?
Eu: – Nu știu, dar nu risc. Hai să plecăm, că dacă mă prinde aici, am terminat-o cu viața liniștită!
Evident, n-a fost încântată de explicația mea, a bombănit ceva despre cum „îți găsești scuze și când nu trebuie”, s-a urcat în taxi și a plecat furioasă. Eu am rămas în parcare, simțind cum mă învăluie un val de nervi.
Eu (în gând): – Nu se poate așa ceva! Mi-a stricat toată seara!
Privesc din nou mașina socrului meu, parcă sfidându-mă, și un gând răzbunător îmi traversează mintea. Fără să stau prea mult pe gânduri, mă duc la mașină și, cu toată frustrarea acumulată, îi rup ambele oglinzi laterale.
Eu (în gând): – Așa, să vedem acum cum mai iese basma curată!
A doua zi, cu un zâmbet larg pe față, mă duc la socru acasă să văd dacă a observat. Intru și îl găsesc stând pe canapea, uitându-se la televizor, dar cu o expresie gravă pe chip.
Eu: – Ce faci, socrule? Pari cam abătut… ceva probleme?
Socrul: – Cum să nu fiu supărat?! Ieri i-am împrumutat mașina nevestei tale…
Am simțit cum îmi dispare zâmbetul de pe față, iar pulsul îmi urcă instant.
Socrul (continuă): – Și mi-a adus-o înapoi fără oglinzi! Dumnezeule mare, cum o fi condus?
Un bărbat, hotărât să-și impresioneze iubita, vine acasă cu o cutiuță de bijuterii mică, dar elegantă. Oferă cadoul cu un zâmbet larg și plin de încredere:
–El: – Draga mea, ți-am luat ceva ce cred că te reprezintă perfect!
–Ea: – Oh, iubitule, ce surpriză!
Deschide cutia și scoate la iveală un inel cu un diamant impresionant, care sclipește orbitor sub lumină. Ea se uită la bijuterie câteva secunde, apoi fruntea i se încruntă:
–Ea: – Hmm… stai puțin! Acesta nu e un diamant adevărat, nu?
–El: – Cum să spui asta, iubirea mea? Uită-te ce bine arată!
–Ea: – Bine arată, dar e fals, nu? Cum ai putut să-mi faci așa ceva?
Ea începe să gesticuleze nervoasă, fluturând mâinile împodobite cu unghii perfecte și lungi, proaspăt făcute la salon. Bărbatul își păstrează calmul, zâmbind cu o ironie subtilă:
–El: – Draga mea, stai liniștită. Diamantul fals merge perfect cu genele tale false, sânii tăi „îmbunătățiți” și unghiile astea de revistă.
O doamnă elegantă, vizibil frustrată, intră grăbită în cabinetul unui psiholog renumit. Se aşază pe fotoliu, îşi netezeşte fusta şi oftează adânc înainte de a începe:
Doamna: – Domnule doctor, am nevoie disperată de ajutorul dumneavoastră!
Psihologul: – Desigur, doamnă, vă ascult. Care este problema?
Doamna: – Soţul meu… are 65 de ani şi, în loc să se bucure de liniştea pensionării, umblă după femei tinere ca un adolescent! Ce să fac?
Psihologul îşi drege vocea, îşi împinge ochelarii mai bine pe nas şi încearcă să pară cât se poate de serios:
Psihologul: – Hm, interesant. Şi spuneţi-mi, doamnă, chiar are succes? Adică, prinde vreuna?
Doamna îşi dă ochii peste cap şi izbucneşte:
Doamna: – Asta-i problema! Nu prinde nimic! Aleargă după ele de parcă are 20 de ani, dar, până să le ajungă, rămâne fără suflu şi se întoarce acasă cu un zâmbet tâmp pe faţă! Eu ce să fac în situaţia asta?
Psihologul, cu o expresie uşor amuzată, îşi împreunează mâinile şi răspunde calm:
Psihologul: – Doamnă, vă înţeleg frustrarea. Dar uitaţi-vă la asta aşa: şi câinele meu aleargă după maşini de fiecare dată când vede una, dar n-a prins niciodată vreo maşină.
