Un tip extrem de timid intră într-un bar elegant. Atmosfera e plăcută, muzica discretă, dar el abia își face curaj să privească în jur. În colțul barului, zărește o femeie incredibil de frumoasă, care pare să radieze în toată încăperea. Își comandă o băutură și încearcă să-și liniștească bătăile inimii, urmărind-o discret.
După o oră de lupte interioare și promisiuni făcute în gând, își spune: Dacă nu fac asta acum, o să regret toată viața! Se ridică tremurând de pe scaun și, cu pași mici, se apropie de femeie.
Ajuns lângă ea, își drege vocea și întreabă, aproape șoptind:
– Hm, te deranjează dacă stăm de vorbă?
Femeia, fără niciun avertisment, țipă cât o țin plămânii:
– NU, NU MĂ CULC CU TINE!
Barul încremenește. O secundă de liniște absolută, apoi explozia de râsete. Toți ochii sunt ațintiți asupra bărbatului, care, cu fața roșie ca un semafor, își înghite rușinea și se retrage rapid la masa lui.
După câteva minute, femeia se apropie de el cu un zâmbet șugubăț și îi spune:
– Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat mai devreme. Sunt psiholog și studiez reacțiile oamenilor în situații jenante. Era un mic experiment social, sper că înțelegi.
Bărbatul o privește preț de câteva secunde, își șterge fruntea de emoții, și apoi, cu o voce cât de tare poate:
– CÂT?! 200 DE DOLARI???
Se întâlnesc două prietene vechi, într-o dimineață însorită, la o cafenea cochetă din oraș. Una dintre ele, vizibil abătută, oftează adânc în timp ce-și așază geanta pe scaun.
– Ce mai faci, dragă? Pari cam abătută, o întreabă cealaltă, ridicând sprânceana.
– Vai, să nu mai întrebi! Sunt supărată rău, ofense gravă în familie! răspunde prima, scuturându-și părul ca să atragă și mai mult atenția.
– Cum așa? Ce s-a întâmplat? întreabă prietena, îngrijorată.
– Păi, l-am rugat pe soțul meu să-mi dea 200 de euro ca să mă duc la un cabinet de înfrumusețare.
– Și? Ce a zis?
– Păi, dragă, a scos portofelul, s-a uitat bine la mine și… mi-a dat 500 de euro!
Tânărul emoționat, cu o cravată stângaci aranjată și o cutie de bomboane în mână, se prezintă la ușa casei iubitei. După câteva momente, ușa se deschide și tatăl fetei, un bărbat impunător, îl privește fix.
– Bună ziua, domnule! Încep direct, pentru că nu-mi stă în fire să ocolesc subiectele importante. Aș dori să mă căsătoresc cu fiica dumneavoastră.
Tatăl, vizibil amuzat, își trece mâna prin păr și îl studiază pe tânăr:
– Hm, o cerere directă, așa cum îmi place mie! Dar spune-mi, tinere, ai discutat cu soția mea despre asta?
Tânărul ezită pentru o secundă, dar răspunde ferm:
– Da, am vorbit cu soția dumneavoastră.
Tatăl ridică sprânceana, intrigat.
– Și? Ce părere are?
Tânărul își drege vocea și zâmbește, de parcă și-ar fi pregătit deja replica:
– A fost foarte amabilă, dar dacă se poate, aș rămâne totuși la fiica dumneavoastră.
– Unde ai fost, nemernicule? întrebă ea cu tonul tăios, fixându-l cu o privire de Sherlock Holmes gata să descopere adevărul.
El, calm, dar vizibil stânjenit, își lăsă undița sprijinită de perete și răspunse:
– La pescuit, iubita!
Ea își încrucișă brațele, ridică o sprânceană și își mută privirea spre punga pe care o ținea în mână. O pungă pe care scria mare: „Pește proaspăt congelat. Reducere 50%.”
– La pescuit?! Pe Atlantic, presupun, de ai venit acasă cu macrou congelat!
