Un bătrânel simpatic, dar vizibil îngrijorat, intră șontâc-șontâc în cabinetul doctorului. Medicul, tânăr și jovial, îl întâmpină cu un zâmbet cald:
– Zi, tataie, ce te aduce pe la mine?
Bătrânul se așază încet pe scaun și oftează adânc:
– Domnule doctor, am o problemă serioasă…
– Ia spune, tataie, despre ce-i vorba?
– Păi… uite așa. Mă urc pe prima, e bine, parcă nici n-aș fi urcat. Mă urc pe a doua, nici rău nu e, dar deja simt ceva. Pe a treia încep problemele… iar pe a patra… ei bine, pe a patra nu mai simt nimic!!!
Doctorul îl privește curios, ridicând din sprâncene:
– Hmm… și câți ani ai, tataie?
– 77 de ani, acuși 78, dacă mă ține Dumnezeu.
Doctorul oftează teatral și zâmbește larg:
– Tataie, să-ți spun ceva: eu am doar 36 de ani și, după a doua, deja nu mai am vlagă deloc!
Bătrânul face ochii mari, uimit:
– Domnule doctor, dar cum așa? La vârsta dumitale?
Doctorul zâmbește complice și dă din umeri:
– Ce să fac, tataie, așa e viața… femeile astea sunt tot mai greu de „urcat”!
Bătrânul izbucnește indignat:
– Domnule doctor, dar eu vă vorbeam de trepte!
Un tip grăbit mergea pe o șosea uitată de lume, într-un peisaj rural, când, din senin, intră într-o porțiune plină de noroi moale. Roțile mașinii se învârteau în gol, iar motorul torcea neputincios. După câteva minute, tipul coboară din mașină, uitându-se deznădăjduit la noroiul care îi înghițise „Merțul”.
Pe drum, apare un țăran bătrân, cu un zâmbet șugubăț pe față, mânând doi boi zdraveni.
– Ce faci, tată, ai rămas înțepenit? întreabă țăranul, ridicând sprânceana.
– Așa se pare, oftează șoferul. Nu știu cum naiba să ies de aici!
Țăranul se scărpină după ceafă, inspectând situația:
– Ei, fiule, îți scot Merțul de aici numaidecât, da’ îmi dai 50 de parai.
Șoferul, disperat:
– Gata, bace, 50 să fie! Numai scoate-mă odată!
Țăranul legă boii la mașină, își suflecă mânecile și, cu câteva comenzi hotărâte, în câteva minute, mașina era din nou pe drum, curată și pregătită să plece. Șoferul, mulțumit și curios, îl întreabă:
– Bace, văd că te pricepi bine la treaba asta. Faci asta des?
– Tată dragă, asta e a zecea mașină pe care o scot din noroi azi!
– Zece?! Păi, bine, tataie, și de muncit pământul, când mai apuci să-l muncești? Noaptea?
Țăranul zâmbește larg și dă din cap:
– Apoi, nu, domnule dragă. Noaptea pun apă aici, în groapă!
Bubulina, cu un ton amestecat de îngrijorare și iritare, îl sună pe Bulă, după ce acesta întârziase ore bune să ajungă acasă:
– Unde ești, Bulă? Am gătit, am pus masa, și tu nici măcar nu răspunzi la mesaje!
Bulă, liniștit, răspunde:
– Bubulino, stai liniștită, să nu te enervezi. Am o întrebare pentru tine… Ții minte magazinul ăla cu bijuterii, unde ai văzut brățara aia de aur, care ți-a plăcut mult de tot?
Bubulina simte cum inima i se topește de emoție. Deodată, furia ei se transformă în încântare:
– Da, Bulă, cum să nu știu? Am stat minute întregi uitându-mă la ea… mi-aș fi dorit-o atât de mult, dar era prea scumpă…
Bulă, cu o voce caldă și calmă, continuă:
– Scumpa mea…
Bubulina, entuziasmată, aproape plânge:
– Spune, Bulă, spune că mi-ai luat-o! Ești cel mai minunat soț din lume!
Bulă, cu un oftat mic și o sinceritate dezarmantă, completează:
– Eu sunt la barul de lângă!
