Bulă intră în clasă cu un ochi cât ceapa, vânăt și umflat de parcă tocmai fusese participant la un meci de box. Colegii îl privesc curioși, iar Ștrulă, care nu rezista niciodată să nu bage de seamă, îl întreabă direct:
– Bulă, cine ți-a învinețit ochiul?
Bulă oftează adânc, de parcă încerca să-și adune toate cuvintele pentru a explica întâmplarea.
– Ștrulă, îți aduci aminte de femeia aia drăguță despre care ți-am povestit?
– Da, da, aia care a zis că e văduvă, nu? întreabă Ștrulă, deja intrigat.
Bulă își pune mâna pe ochiul vânăt, încercând să-și ascundă grimasa:
– Ei bine, nu e.
O familie de tineri merge în vizită la niște prieteni mai în vârstă, un cuplu bine cunoscut pentru relația lor aparent perfectă. Se așază toți la masă, iar atmosfera e plină de râsete și voie bună.
Bătrânul, un domn cu părul alb și ochii blânzi, se ridică de pe scaun și îi zâmbește soției:
– Luceafărul meu, adu, te rog, felul întâi.
Soția zâmbește larg, se ridică și aduce supa aburindă. Tinerii își aruncă o privire admirativă, deja impresionați de afecțiunea pe care o observă între cei doi.
După ce termină supa, bătrânul, cu aceeași privire caldă, spune:
– Frumoasa mea, adu, te rog, felul doi.
Tinerii sunt vizibil încântați. Bătrâna aduce o friptură delicioasă, iar atmosfera devine tot mai plăcută.
La final, când toți au terminat de mâncat, bătrânul, cu o voce afectuoasă, spune din nou:
– Iubirea mea, adu desertul.
Femeia se ridică încet, zâmbind, și aduce un tort de casă cu glazură de ciocolată, decorat cu migdale. Tinerii rămân impresionați de relația lor, iar soția tânărului șoptește:
– Vezi? Așa vreau să fii și tu peste ani!
După ce femeile merg în bucătărie să strângă masa, bărbații rămân singuri. Tânărul, plin de curiozitate și admirație, se apropie de bătrân:
– Domnule, cum de reușiți să-i spuneți soției dumneavoastră cuvinte așa frumoase, după atâția ani împreună? Este extraordinar!
Bătrânul oftează ușor, se apleacă spre el și îi șoptește cu un aer ușor vinovat:
– Să mor dacă mai știu cum o cheamă!
Bulă era la școală, iar doamna profesoară încerca să-i încurajeze pe elevi să viseze măreț. Se așază la catedră, privindu-i pe toți cu un zâmbet larg:
– Copii, vreau să-mi spuneți ce vreți să deveniți când veți fi mari!
Rând pe rând, elevii ridică mâna și răspund cu entuziasm.
– Eu vreau să fiu doctor, doamna profesoară, să salvez vieți! spune Ionel.
– Eu vreau să fiu profesor, ca dumneavoastră! adaugă Andreea.
Doamna profesoară aprobă din cap, vizibil mulțumită. Apoi, vine rândul lui Bulă. El stătea relaxat în bancă, cu un zâmbet șmecheresc pe față.
– Bulă, tu ce vrei să te faci când vei fi mare? întreabă profesoara.
Bulă se ridică încet în picioare și, cu o siguranță de sine debordantă, răspunde:
– Eu vreau să fiu miliardar! Să am cele mai frumoase femei, să conduc cele mai scumpe mașini și să locuiesc în vile uriașe, cu piscină și servitori.
Clasa izbucnește în râsete, iar profesoara își pune mâinile în șold, încercând să-și păstreze calmul:
– Bulă, răspunsul tău nu este deloc potrivit! Ai o șansă să răspunzi corect. Maria, tu ce vrei să devii când vei fi mare?
Maria, o fetiță cuminte și aparent timidă, se ridică încet, își netezește fusta și spune cu un zâmbet larg:
– Eu vreau să fiu soția lui Bulă!
Într-o seară liniștită, Bulă și Bubulina stăteau la masă, savurând o ciorbă caldă. Dar liniștea era doar de fațadă; Bulă părea agitat. În cele din urmă, bate cu lingura în masă, adunându-și curajul:
– Bubulino, vreau să divorțez!
Bubulina, fără să-și ridice privirea din farfurie, continuă să mestece calm, de parcă tocmai îi spusese că și-a pierdut șoseta preferată. După câteva secunde de tăcere, își ridică privirea și îl privește în ochi:
– Bulă, nu merge așa!
Bulă, deja pregătit să-și expună lista de nemulțumiri, se oprește brusc. O privește mirat:
– De ce, Bubulino?
Bubulina lasă lingura jos, își șterge gura cu șervetul, și cu o voce calmă, dar fermă, spune:
– Pentru că văduvă m-ai luat, văduvă mă lași!
