Pentru construcția unei clădiri impozante în centrul Bucureștiului, se organizează o licitație mare, la care participă un american, un neamț și, evident, un român. Atmosfera este tensionată, iar fiecare încearcă să își prezinte oferta cât mai convingător.
Primul se ridică americanul, plin de încredere:
– Eu vă fac lucrarea pentru 3.000.000 $. Materiale de top, echipă profesionistă, totul va fi ca la carte!
Neamțul, cu un zâmbet calculat, intervine imediat:
– Eu vă fac lucrarea pe 2.000.000 $. Materiale germane de cea mai bună calitate, ingineri cu experiență, și garantez că o să fie gata înainte de termen!
Românul, îmbrăcat în sacoul lui de un albastru electric, se ridică și, cu o expresie de parcă ar fi deja câștigat, declară:
– Eu vă fac lucrarea pe 4.000.000 $.
În sală se lasă o liniște apăsătoare. Conducătorul de proiect, deja iritat, bate cu pumnul în masă:
– Măi omule, cum ceri tu, mă, 4.000.000 $? Ai înnebunit? Americanul cere 3 milioane, neamțul 2 milioane, iar tu vii cu 4? Explică, că nu pricep!
Românul, cu o privire șireată, se apropie încet de director, îl ia pe după umăr și-i șoptește conspirativ:
– Păi uite cum facem: 1 milion îl iau eu, 1 milion îl iei tu, iar cu 2 milioane îl lăsăm pe fraierul ăsta de neamț să facă lucrarea!
Directorul stă câteva secunde, își drege glasul și exclamă:
– Oameni buni, am analizat ofertele. Cred că avem un câștigător…
-Badea Gheorghe intră în crâșma din sat, cu pălăria trasă pe frunte și cu pași hotărâți. Se așază la tejghea și spune tare:
– Mă Ioane, pune două pahare de țuică!
Barmanul, curios din fire, îl întreabă:
– Bade Gheorghe, da’ ce-i cu două pahare? Bei tu pentru doi?
Gheorghe ridică un deget ca semn să aștepte și explică serios:
– E pentru mine și pentru prietenul meu din armată, Ionel. A plecat în război și m-a rugat să beau și pentru el până se întoarce.
Barmanul dă din cap impresionat:
– Frumos din partea matale, Gheorghe! Prieten adevărat!
Luna trece și, într-o zi, Gheorghe apare din nou la crâșmă. De data asta, însă, cere doar un pahar de țuică.
Barmanul, care-l știa deja, îl privește alarmat:
– Bade Gheorghe, dar ce s-a întâmplat? S-a întors Ionel sau… doamne ferește, a pățit ceva?
Gheorghe, calm ca de obicei, zâmbește și răspunde:
– N-a pățit nimic, mă Ioane. Ionel e bine, sănătos tun!
Barmanul răsuflă ușurat:
– Păi atunci de ce numai un pahar azi?
Gheorghe dă din cap și spune triumfător:
– Ioane, căpitane, m-am lăsat de băut!
La interviu, Bulă intră încrezător, cu un zâmbet care părea să spună: „Sunt cel mai potrivit pentru job!”
Intervievatorul îl privește atent, răsfoind CV-ul:
– Bună ziua, domnule Bulă! Să începem cu o întrebare simplă: care este cel mai mare defect al dumneavoastră?
Bulă își aranjează nonșalant cravata și răspunde fără să clipească:
– Sinceritatea.
Intervievatorul zâmbește ușor și încearcă să pară prietenos:
– Ei, haideți, domnule Bulă, sinceritatea nu poate fi considerată un defect!
Bulă îl privește fix, ridică o sprânceană și răspunde cu un ton tăios:
– Nu dau doi bani pe ce crezi tu!
Două prietene stau de vorbă pe o terasă, la un suc. Una dintre ele, vizibil posomorâtă și fără energie, își povestește suferințele:
– Să știi că de 7 zile nu mai mănânc nimic după ora 6 seara!
Cealaltă, mai optimistă, o privește curioasă:
– Așa, și? Se văd rezultatele?
– Daaa, se văd! Mi s-a dus deja zâmbetul, cheful de viață, și încep să cred că și vreo câțiva neuroni…
