Pe părinții lui Bulă îi apucă o dorință aprigă de a-și petrece timpul împreună într-un mod mai romantic, dar Bulă era mereu în jurul lor, fără chef să plece din casă. Într-o seară, tatăl lui încearcă să găsească o soluție ingenioasă:
– Bulă, ia uite, am o idee grozavă! Dacă stai pe balcon și te uiți pe stradă, pentru fiecare nene îmbrăcat în negru pe care îl vezi, îți dau 10 RON. Ce zici?
Bulă, entuziasmat de perspectiva unui mic câștig financiar, acceptă. Se postează pe balcon cu ochii ațintiți pe trotuar, iar părinții, liniștiți, dispar rapid în dormitor.
În timp ce părinții își trăiau momentul, de pe balcon se auzi vocea lui Bulă:
– Pe unul îl văd!
Tatăl îi răspunde fără să piardă ritmul:
– Bravo, fiule! Caută în continuare!
– Uite, mai e unul! strigă Bulă după câteva secunde.
– Perfect, continuă să numeri!
Părinții continuă să profite de liniște, dar Bulă devine din ce în ce mai agitat:
– Încă unul, încă unul! Vai, tata, îmi fac avere azi!
Tatăl, cu o voce puțin transpirată, îi răspunde:
– Excelent, fiule! Uită-te bine și numără toți!
Deodată, Bulă țipă entuziasmat:
– Aaaaa, tata! Azi dai faliment! Treci să plătești, că vine o înmormântare întreagă!
Bulă, entuziasmat de noua lui achiziție – o mașină second-hand despre care vânzătorul i-a spus că „merge ca nouă” – ajunge la concluzia că „ceva nu sună bine”. După o săptămână de zgomote suspecte și luminițe ciudate aprinse pe bord, decide să o ducă la un service auto.
Ajuns acolo, un mecanic îl întâmpină:
– Bună ziua, domnule! Cu ce vă pot ajuta?
– Păi, am o mașină și cred că are ceva.
– Ce anume credeți că are? întreabă mecanicul uitându-se la Bulă cu o sprânceană ridicată.
– Nu am cea mai vagă idee. Dar scoate niște zgomote… cum să zic… cam suspecte. Și bordul parcă e pom de Crăciun.
– Înțeleg. Lăsați-mașina aici și ne uităm. Apropo, cât mă costă reparația? întreabă Bulă precaut.
Mecanicul se uită scurt la el, trage de timp ridicând capota fără să se uite serios la motor și răspunde cu un zâmbet aproape enigmatic:
– 850 de lei și 50 de bani.
La un examen de fizică, profesorul, renumit pentru severitatea și umorul său cinic, intră în sala de examen cu o expresie care nu lăsa loc de optimism. Prima studentă este chemată la tablă:
– Duduie, imaginați-vă: e vară, sunteți într-un compartiment de tren, soarele arde nemilos și vă este foarte cald. Ce faceți?
Studenta zâmbește, crezând că e cea mai simplă întrebare pe care ar fi putut-o primi:
– Deschid fereastra, domn’ profesor.
Profesorul își ridică sprânceana cu un aer triumfător:
– Minunat! Acum vă rog să calculați viteza curentului de aer care intră în compartiment, raportată la suprafața ferestrei, temperatura exterioară și presiunea atmosferică!
Studenta începe să bâjbâie, înghețată de spaima întrebării, dar nu reușește să dea un răspuns coerent și pică examenul.
A doua studentă pășește încrezătoare, dar pățește exact același lucru. Profesorul, cu un zâmbet sadic:
– Următoarea!
Intră a treia studentă, care între timp aflase despre scenariul necruțător. Profesorul repetă întrebarea cu aceeași voce autoritară:
– E vară, sunteți într-un compartiment de tren, iar căldura devine insuportabilă. Ce faceți?
Fără să clipească, studenta răspunde:
– Îmi dau jos bluza, domn’ profesor.
Profesorul, ușor surprins, continuă:
– Dar totuși vă e cald.
– Îmi dau jos și fusta.
– Încă vă e cald, insista profesorul, încercând să o prindă în capcană.
– Atunci îmi dau jos și sutienul, chiloții, tot ce am pe mine, rămân complet goală, răspunde ea cu un aer provocator.
Profesorul, vizibil încântat de îndrăzneala studentei, dar nevrând să cedeze:
– Și dacă, totuși, încă vă mai este cald?
Studenta zâmbește larg, în timp ce răspunde cu o siguranță care dezarmează:
– Domn’ profesor, și să știu că fac amor cu tot trenul, dar fereastra aia tot nu o deschid!
