Bulă, aflat în armată, primește într-o zi o scrisoare de la nevastă-sa. Plin de curiozitate, rupe plicul în fața colegilor de pluton, care stau roată în jurul lui, plictisiți și gata de distracție. Deschide foaia și… surpriză: nimic scris. Foaia era complet albă.
Unul dintre colegi, râzând cu poftă, îl întreabă:
– Auzi, Bulă, ce-i asta? Nevasta ta a uitat să cumpere cerneală? Sau nu știe să scrie?
Alt coleg intervine, chicotind:
– Poate e vreun mesaj secret, mă, Bulă. Dacă pui foaia la abur, apare textul!
Bulă îi privește calm, își împăturește foaia și o bagă la loc în plic. Apoi, cu o expresie serioasă, răspunde:
– Băieți, liniștiți-vă. Nevasta mea știe să scrie, și încă bine. Doar că suntem certați și nu vorbim.
Un tânăr cu o față lungă și ochii încercănați intră într-un bar, de parcă lumea i s-ar fi prăbușit în spate. Se așază la bar și își comandă o tărie. După ce își termină paharul dintr-o sorbitură, își ia băutura și se mută la singura masă liberă, unde un bărbat mai în vârstă, cu o privire blajină și un aer curios, își savura liniștit băutura.
Bărbatul, intrigat de atitudinea tânărului, întreabă:
– Ce s-a întâmplat, tinere? De ce ești așa abătut? Spune, poate pot să te ajut cu un sfat sau măcar să te fac să te simți mai bine.
Tânărul oftă adânc și începu:
– E serviciul, domnule… Pur și simplu mă distruge. Lucrez ca livrator la o pizzerie. Și tot timpul, când car cutiile de pizza, mirosul ăla divin de brânză topită, salam picant și blat crocant îmi face poftă! E tortură, domnule, și, culmea, niciodată nu-mi dau măcar o bucățică să gust.
Bărbatul ridică din sprânceană, apoi zâmbi ușor.
– Hm, tinere, recunosc, e o situație dificilă. Dar știi ceva? Și eu trec prin ceva similar.
Tânărul se luminează puțin, curios:
– Serios? Dumneavoastră pățiți la fel? Ce faceți, lucrați și dumneavoastră la livrări?
Bărbatul zâmbi larg și spuse relaxat:
– Nuuu, eu sunt ginecolog.
Un bărbat se plimba nervos pe holul maternității, privind când la ceas, când spre ușa sălii de nașteri. Tremura ușor de emoție și încerca să-și țină mâinile ocupate, jucându-se cu brelocul cheilor.
Un alt bărbat, mai relaxat, stătea pe un scaun și îl privea amuzat. După câteva momente, se ridică și se apropie:
– E primul dumneavoastră copil? întreabă el, cu un zâmbet cald.
– Da! răspunde celălalt cu voce tremurândă. Nu știu dacă să fiu fericit sau panicat…
Bărbatul relaxat chicotește:
– Ah, știu cum e! La mine e deja a treia oară când sunt aici. Prima oară, nevastă-mea a mâncat două sandvișuri înainte să nască și… surpriză, doi copii deodată!
Tânărul îl privește uimit:
– Serios?
– Absolut, continuă bărbatul. A doua oară, chiar mai interesant: a mâncat trei ouă fierte și, cum era de așteptat, a născut tripleți!
Celălalt dă ochii mari și întreabă curios:
– Și acum ce a mâncat?
Bărbatul își dă ochii peste cap și răspunde, pe jumătate amuzat, pe jumătate îngrijorat:
– O pungă de alune!
– Mami, mami! strigă Bulă intrând val-vârtej în casă, plin de entuziasm.
– Da, Bulă! Ce s-a întâmplat de ești așa agitat? întreabă mama, ridicând din sprâncene.
– Azi am făcut o faptă bună, mami! răspunde Bulă mândru, bombând pieptul.
– Aoleu, ce ai mai făcut, Bulă? zise ea, cu o ușoară teamă în glas, amintindu-și de ultimele lui „fapte bune”.
– Am văzut un nene care alerga să prindă trenul, începe Bulă, povestind cu gesturi ample.
– Așa, și? întreabă mama suspicioasă.
– Când l-am văzut cum se chinuia, i-am dat o mână de ajutor!
– Cum, Bulă? Ce ai făcut? întreabă ea, deja pregătită pentru ce e mai rău.
– Am dat drumul la câine! răspunde Bulă triumfător.
– Câinele?! De ce?!
– Păi, mami, să-l ajute să prindă trenul! Și să știi, l-a prins!
Articolul Nevasta-ta nu stie sa scrie? apare prima dată în .
