Bulă, panicat, pune mâna pe telefon și formează 112. Încearcă să-și păstreze calmul, dar vocea îi tremură:
– Alo, bună ziua! Am nevoie urgent de ajutor!
Operatorul, calm și profesionist, răspunde:
– Bună ziua, domnule! Care este urgența?
– Apăi, două fete se bat pentru mine!
Operatorul, puțin amuzat, continuă:
– Domnule, înțeleg. Dar asta nu pare a fi o urgență majoră.
Bulă, disperat, insistă:
– Cum să nu fie urgență?! Aia urâtă câștigă, dom’le!
Bulă și Bubulina, proaspăt mutați la bloc, încercau să se acomodeze cu viața de apartament. Într-o seară, Bubulina se plânge:
– Bulă, dragă, te rog frumos, repară și tu lumina din bucătărie. E beznă și nu mai pot găti!
Bulă, tolănit pe canapea, dă din mână plictisit:
– Da’ ce, Bubulino, eu sunt electrician?!
A doua zi, Bubulina îl roagă cu un ton rugător:
– Bulă, dragule, vezi că robinetul picură întruna. Poate îi faci și lui ceva…
Bulă ridică din sprânceană, fără să se clintească:
– Da’ ce, Bubulino, eu sunt instalator?!
Timpul trece, iar Bubulina își tot încearcă norocul:
– Bulă, poate repari și ușa asta, scârțâie de fiecare dată când o deschid!
– Da’ ce, eu sunt tâmplar?! – vine răspunsul standard al lui Bulă.
După o lună de refuzuri, într-o seară, Bulă vine acasă și, surprins, observă că toate sunt reparate: lumina merge, robinetul nu mai picură, iar ușa se deschide lin. O întreabă nedumerit:
– Cine ți-a făcut toate astea, Bubulino?
– Vecinul de la etajul doi, răspunde ea senină.
– Și ce ți-a cerut în schimb? Bani?
– Nu, dragule. Mi-a zis doar că vrea ori să-i gătesc ceva, ori să fac amor cu el.
Bulă, ridicând o sprânceană, o întreabă precaut:
– Și… ce i-ai gătit?
Bubulina, cu un zâmbet malițios:
– Da’ ce, Bulă, eu sunt bucătăreasă?!
Un ardelean intră pentru prima dată într-un magazin mare, fascinat de rafturile pline de obiecte care mai de care. La un moment dat, dă peste un termos și, curios, îl apucă în mână, întorcându-l pe toate părțile. Vânzătoarea, zâmbitoare, se apropie:
– Bună ziua, bade! Vă pot ajuta?
– Apăi, săru’mâna, cucoană. Ce-i cu dihania asta?
– Bade, ăsta e un termos. Foarte practic! Vara ține ceaiul rece, iar iarna îl ține cald.
Ardeleanul se scarpină după ureche, cu sprânceana ridicată:
– Păi bine, cucoană, io-s mai de la țară, da’ termos d-ăsta n-am văzut. Și mata zici că-i bun?
– Foarte bun, bade! Economisește timp și energie.
Ardeleanul oftează adânc, hotărât să-l cumpere, dar se oprește brusc și o întreabă, serios:
– Apăi, cucoană, o întrebare numa’. De unde drac’ știe termosu’ ăsta când îi vara și când îi iarna?
Trei tipi căsătoriți se întâlnesc la schi, bucurându-se de o zi perfectă de iarnă. După ce au coborât de câteva ori pârtia și au golit câteva pahare de vin fiert, conversația devine din ce în ce mai relaxată și sinceră.
Primul, cu un oftat greu, începe:
– Mai, băieți, să știți că nu a fost ușor să ajung aici. I-am promis nevestei că zugrăvesc toată casa când mă întorc. Și n-am scăpat fără să jur pe biblie!
Al doilea își ridică sprâncenele și oftează și el:
– E nimic pe lângă ce-am pățit eu! Am fost nevoit să promit că fac curat în garaj, în beci și că aranjez hainele din șifonier. Și toate astea până săptămâna viitoare!
Primii doi îl privesc pe al treilea, care zâmbește relaxat, cu un aer de superioritate.
– Dar tu, mă, de ce stai așa liniștit? Ai scăpat fără sacrificii?
Tipul zâmbește și mai larg:
– Hehe, eu m-am trezit la 3:30 dimineața, m-am aplecat încet la urechea ei și i-am șoptit: „Schi sau amor sălbatic?”.
Ceilalți doi, intrigați, îl întreabă:
– Și? Ce ți-a zis?
Tipul, triumfător:
– Mi-a zis cu vocea ei dulce: „Să te îmbraci bine, iubitule, că e frig afară!”
