După o ceartă groaznică, soldată cu ţipete, reproşuri, urlete, ameninţări şi farfurii sparte, casa arăta ca după o furtună. Bulă, cu faţa înspăimântată, stătea pe marginea canapelei, în timp ce Bubulina strângea cioburile cu un calm suspect. Dintr-o dată, liniştea apăsătoare fu spartă de vocea ei, pe un ton neobşinuit de calm:
– Bulă, în toată viaţa mea, am cunoscut doar doi bărbaţi adevăraţi!
Bulă, deja confuz şi cu simţurile între alarmă şi curiozitate, ridică sprâncenele.
– Înţeleg, vrei să mă faci gelos. Şi cine este al doilea?
Bubulina, continuând să strĂngă cioburile, ridică ochii spre el cu un zâmbet enigmatic:
– Stai calm, nebunule, că nici pe primul nu-l cunoşti.
Bulă se internează în spital, agitat şi transpirat. Se plimbă în sus şi în jos pe coridor, evitând privirile celorlalţi pacienţi. Când înseşarşul moment vine şi e dus încet pe masa de operaţie, îşi face curaj să pună o întrebare care îi macina mintea de câteva zile.
– Domnule doctor, am şi eu o întrebare.
Chirurgul, calm şi profesionist, îşi ajustează masca şi se apropie.
– Spune, Bulă!
Bulă înghite cu greu, de parcă fiecare cuvânt cântărea tone.
– Sunteţi sigur că operaţia va reuşi?
Doctorul îşi aruncă o privire rapidă spre asistente, care deja zâmbesc complice. Apoi, cu o voce calmă, îi răspunde:
– Bulă, stai calm! Îţi promit că, şi dacă nu va reuşi, nu o să-ţi dai seama.
Doi tipi, amândoi căsătoriţi, stau de vorbă la o bere într-un bar. Unul, cu o expresie obosită pe faţă, începe să se plângă:
– Nu ştiu ce să mă mai fac! De câte ori vin acasă după ce am băut, sting luminile, opresc motorul şi împing maşina în garaj. Îmi scot pantofii, urc scările cât de încet pot, mă dezbrac în baie, mă strecor în pat şi nevastă-mea tot ţipă la mine că unde am umblat până la ora aia!
Prietenul său, un tip mai jovial, îi aruncă o privire complice, sorbind din bere:
– E evident că procedezi greşit, prietene. Eu scârţâi roţile pe stradă, trântesc uşa de la intrare, fac gălăgie pe scări, îmi arunc pantofii în dulap de parcă arunc grenade, sar în pat cu un zgomot de cutremur, îmi frec mâinile de fundul nevesti-mii şi-i zic: „Ce zici de o partidă de amor?”
Celălalt, cu ochii măriţi de uimire, întreabă:
– Şi ce face nevasta-ta?
– Simplu, răspunde prietenul cu un zâmbet larg, se face întotdeauna că doarme!
Un bărbat se confesează unui prieten într-o cafenea, cu un oftat adânc:
– Cred că voi divorţa. Nu mai pot, soţia mea e prea copilăroasă.
Prietenul, intrigat, se apropie cu cotul pe masă:
– De ce? Ce face de te scoate din sărite?
– De câte ori fac baie, vine pe la spate, râde ca o şcolăriţă şi îmi îneacă toate răţuştele din cadă!
După un chef „cu prelungiri”, Bulă ajunge acasă către dimineaţă. Cu ochii împăienjeniţi şi capul greu, îşi face curaj să ia telefonul şi formează cu mare greutate numărul şefului său. După câteva secunde de aşteptare, o voce somnoroasă răspunde:
– Alo? Cine-i la ora asta?
Bulă, cu o voce răguşită şi gravă, începe:
– Alo, dom’şef… Vă rog să mă iertaţi, dar astăzi n-o să pot veni la serviciu… Sunt răcit cobză… de-abia mai vorbesc…
La capătul celălalt, şeful începe să râdă încet şi-i răspunde:
– Îmi dau seama, dar nu-ţi face griji inutile! Azi e duminică!
La telefon, soacra lui Bulă, cu o voce plină de entuziasm:
– Alo! Scumpul meu ginere, să ştii că ieri am trecut pe lângă casa voastră.
Bulă, care tocmai îşi făcea planuri pentru o după-amiază liniştită, îşi dă ochii peste cap şi răspunde cu un zâmbet forţat:
– Vai, mamă-soacră, ce surpriză plăcută!
Soacra continuă, fără să observe tonul ironic:
– M-am gândit să opresc, dar mi-am zis că poate sunteţi ocupaţi… Aşa că am plecat mai departe.
Bulă, încercând să-şi păstreze calmul, dar cu un ton sarcastic bine mascat:
– Mamă-soacră, cum să-ţi mulţumesc că n-ai intrat?!
