Un medic respectat, cunoscut pentru metodele sale directe de predare, își aduce într-o zi studenții în vizită la ospiciu, pentru a le arăta efectele extreme ale suferinței psihologice. Grupul de studenți, curioși, dar puțin neliniștiți, îl urmează pe doctor pe un coridor lung, până ajung la un salon unde se află un bărbat cu privirile pierdute, privind fix un punct de pe tavan.
Medicul, cu o expresie gravă, le spune studenților:
– Vedeți, dragii mei, acest bărbat și-a pierdut mințile din cauza unei mari traume emoționale. Femeia cu care trebuia să se căsătorească l-a refuzat chiar în ziua nunții, în fața altarului.
Studenții privesc cu milă spre bărbat, încercând să-și imagineze cât de profundă trebuie să fi fost durerea lui. Unul dintre ei întreabă timid:
– Și… de atunci nu și-a mai revenit deloc?
Medicul clatină din cap și continuă pe un ton serios:
– Nu, din păcate. Această experiență l-a marcat ireversibil.
După o clipă de tăcere, medicul adaugă, arătând spre ușa alăturată:
– În cealaltă rezervă îl vom vedea pe cel care a luat-o.
Un pacient curios, după ce primește o rețetă de la doctorul său, privește hârtia plină de semne aproape hieroglifice și, cu sprâncenele ridicate, întreabă:
– Domn’ doctor, cu respect vă întreb, dar de ce scrieți rețetele așa încâlcit și indescifrabil?
Doctorul, zâmbind ușor, își ia ochelarii de pe nas și îi răspunde calm:
– Păi, să-ți explic. E simplu: dacă scriem frumos și clar, oricine ar putea să falsifice o rețetă. Așa, farmacistul știe sigur că rețeta vine de la un doctor.
Pacientul dă din cap gânditor, dar tot nedumerit insistă:
– Bine, dar nici eu nu înțeleg nimic din ce-ați scris. Sunteți sigur că farmacistul o să știe?
Aflat într-o localitate turistică renumită pentru poveștile despre miracole și puteri vindecătoare, Bulă, curios din fire, decide să afle adevărul. Se oprește lângă un bătrânel care stătea relaxat pe o bancă și îl întreabă entuziasmat:
– Bună ziua, bade! Spuneți-mi, chiar e adevărat ce se spune? Că locul ăsta e magic?
Bătrânelul, zâmbind calm, îi răspunde:
– Oho, bineînțeles! Când am venit aici, eram într-o stare jalnică. Nu puteam vorbi, n-aveam un fir de păr pe cap și nici măcar să merg nu eram în stare!
Bulă rămâne cu gura căscată, privind uimit:
– Dumnezeule mare, e incredibil! Deci locul ăsta chiar face minuni! Și, spuneți-mi, de cât timp sunteți aici?
Bătrânelul, după o scurtă pauză, se scarpină în barbă și spune senin:
– Hmm… păi, de când m-am născut!
Bulă, polițist de meserie, patrula agale prin fața cinematografului municipal, fluierând vesel și învârtind bastonul regulamentar. Ziua părea liniștită, fără incidente, iar gândurile îi zburau spre vise mărețe. La un moment dat, își spuse cu voce joasă, uitându-se visător spre cer:
– Ce fain ar fi să fiu în America… să trăiesc pe picior mare!
Nici n-apucă bine să termine fraza, că, poc, se trezește în mijlocul unui bulevard aglomerat din New York, înconjurat de clădiri uriașe. Se uită lung la bastonul din mână și, plin de entuziasm, începe să învârtă din el.
– Hai să testăm, zice Bulă, cu un zâmbet șmecheresc. Vreau o mașină sport ultimul răcnet!
Imediat, din fața lui, apare o mașină roșie, strălucitoare, care parcă abia aștepta să fie condusă. Bulă se suie încântat, dar apoi își dă seama că îi lipsește ceva.
– Hmm… ce-ar fi să am și o nevastă? Dar nu oricum, ci una top model, să mă iubească și să fie numai a mea!
Nici n-apucă să termine de rostit dorința, că o tânără superbă, cu ochi ca marea și zâmbet de revistă, apare din senin, îl sărută cu patimă și îi șoptește la ureche:
– Dragule, sunt doar a ta!
Bulă se lăfăie în noua lui viață, dar după ce se gândește puțin, îi mai vine o idee:
– Hmm… toate bune și frumoase, dar vreau și un loc de muncă! Dar nu orice loc… unul unde să fiu plătit boieresc și să nu fac nimic!
Și… poc! Într-o clipită, se trezește din nou în fața cinematografului municipal, învârtind bastonul, exact ca înainte.
