Măria și Veta stau la o cafeluță, discutând despre bărbați și problemele lor conjugale. După câteva povești savuroase despre gospodărie și vecini, discuția devine mai serioasă.
Măria, cu un oftat adânc, începe:
– Veto, am stat și m-am gândit. Dacă mă înșală Ion o dată, îl iert. Că na, poate și el e om, greșește, dar îi explic frumos că data viitoare îl prind cu mâna-n borcan, n-o să fie bine.
Veta, dând din cap aprobator, o încurajează:
– Așa-i, Mărie, nu-i bine să sari direct la concluzii. Dar dacă o face din nou? Ce faci atunci?
Măria își încrucișează brațele și răspunde hotărâtă:
– Dacă mă înșală a doua oară, atunci divorțez, Veto! Că doară n-oi sta cu un recidivist. Ce-i prea mult, e prea mult!
Veta zâmbește șmecher și răspunde pe un ton ironic:
– Eh, dragă, eu am altă strategie. Dacă mă înșală Ghiță o dată, știi ce fac? Îl înșel de două ori, să vadă și el cum e să te doară sufletul.
Măria, curioasă și puțin surprinsă, o întreabă:
– Și dacă o face a doua oară, ce faci?
Veta, cu un aer triumfător, răspunde:
– Dacă mă înșală a doua oară, îl înșel de 100 de ori, ca să-mi vărs năduful! Să știe că eu nu-s de joacă.
Măria începe să râdă în hohote, dar apoi se oprește brusc, privindu-și prietena cu seriozitate:
– Și dacă o face și a treia oară? Ce mai faci atunci?
Veta, ridicând din umeri și zâmbind în colțul gurii, răspunde fără să clipească:
– Dacă mă înșală și a treia oară, atunci divorțez, că doar n-oi sta să mă fac femeie ușoară din cauza lui!
Un tânăr burlac, care tot amâna momentul căsătoriei, decide într-un final că e timpul să se așeze la casa lui. După multe căutări, găsește o fată drăguță, isteață, pe nume Maria, și se hotărăște să o prezinte părinților.
Ajungând acasă, Maria intră emoționată în sufragerie, iar tatăl băiatului o analizează cu o privire de parcă ar fi văzut-o înainte. După câteva momente de liniște, tatăl se apropie de fiu și îl întreabă cu o voce joasă:
– E fata lui Gheorghiță, nu?
– Da, tată, e Maria, fata lui Gheorghiță, răspunde băiatul entuziasmat.
Tatăl oftează, își trece mâna peste frunte și îl ia pe fiu deoparte:
– Fiule, ascultă-mă bine. Nu te poți căsători cu ea. Îmi pare rău, dar Maria este sora ta. Când eram tânăr… să zicem că eu și maică-sa ei… am avut niște… amintiri plăcute.
Băiatul, cu inima frântă, acceptă situația și își caută altă fată. După ceva timp, găsește o domnișoară fermecătoare, Ana, fata lui Ion. Din nou, o aduce acasă să o prezinte părinților. Tatăl, de cum o vede, face ochii mari și întreabă din nou, suspicios:
– Este fata lui Ion, nu?
– Da, tata, e Ana, fata lui Ion, răspunde băiatul.
Tatăl se apropie încet, pune o mână pe umărul băiatului și oftează:
– Fiule, nici cu Ana nu te poți căsători. Și ea e sora ta. Vezi tu, pe vremea mea, eram mai… expansiv, iar cu maică-sa… să spunem că a fost o greșeală de tinerete.
Băiatul simte cum îl iau nervii, dar mai încearcă o dată. După alte câteva săptămâni, o găsește pe Ioana, fata lui Marian. Bucuros, merge din nou acasă, dar istoria se repetă. Tatăl, cu o expresie familiară pe chip, spune:
– Și ea e sora ta, fiule.
Băiatul, deja scos din sărite, explodează:
– Tată, serios acum! Și Geanina, fata lui Marian, o știi?
– Da, și ea e sora ta, răspunde tatăl calm.
– Și Adelina, fata lui Gicu? La fel?!
– Exact, fiule.
Disperat, băiatul merge la mama lui:
– Mamă, eu nu mai rezist! Tata, când era tânăr, a fost armăsarul satului! Toate fetele cu care vreau să mă însor sunt surorile mele! Ce să fac?
Mama îl privește cu un zâmbet șiret și îi spune liniștită:
– Dragul meu, calmează-te! Poți să te căsătorești cu cine vrei tu. Nici tu nu ești băiatul lui!
Badea Gheorghe, om gospodar din vârf de munte, decide într-o zi să meargă la doctor pentru un control. Dar, cum se știe că Gheorghe nu vine niciodată cu mâna goală, își pregătește din timp o sarsana plină cu toate bunătățile casei: cârnați afumați, caltaboși, jumări crocante, brânză de burduf și o sticlă zdravănă de palincă.
Ajuns în cabinet, își scoate căciula, salută respectuos și începe să desfacă tacticos sarsana pe biroul doctorului.
– Domn’ doctor, am zis să nu vin cu mâna goală, că omul bun se cunoaște după suflet, nu? Ia serviți, îs bune, îs bio, îs ecologice, crescute de mine, cu mâna mea!
Doctorul, zâmbind politicos, încearcă să refuze:
– Bade Gheorghe, dar nu se cade… Cum să iau eu toate astea fără să plătesc? Nu e frumos!
Gheorghe, fără să stea pe gânduri, scoate portofelul din buzunar, îl deschide larg și spune mândru:
– Nici-o problemă, domn’ doctor! Am adus și bani, să fie treaba bună!
