Banc: Un polițist vine la secție, complet dezbrăcat –

Banc: Un polițist vine la secție, complet dezbrăcat –

Un polițist vine dimineața la ora 5 la secție, complet dezbrăcat. Pielea îi strălucea în lumina neonului, iar colegii priveau înmărmuriți, neștiind dacă să râdă sau să-l întrebe ce se întâmplase. Superiorul, care tocmai își turnase cafeaua, scapă ceașca din mână, complet uluit.

– Bă, ce-i cu tine?! Ai înnebunit? Cum vii în halul ăsta la serviciu? întreabă el, încercând să pară autoritar, dar luptându-se să-și stăpânească râsul.

Polițistul, complet relaxat și încă vizibil entuziasmat, răspunde:

– Șefu’, să vezi ce s-a întâmplat! Am fost aseară cu nevastă-mea la o petrecere super selectă, la niște prieteni de-ai ei. Toată lumea elegantă, ținute de gală, șampanie scumpă… ce să mai, fițe de fițe!

– Și cum ai ajuns aici așa? întrebă șeful, ridicând o sprânceană și încercând să nu se lase distras de poveste.

– Păi, pe la 3 dimineața, distracția era în toi, iar gazda a zis că începem „jocurile de societate”. Toți erau încântați. Deodată, se sting luminile, beznă totală, și o voce autoritară strigă: „Doamnele să se dezbrace!”

– Așa, și? continuă superiorul curios, acum captivat de relatare.

– Doamnele au făcut-o, șefu’! Toate, fără ezitare! După câteva minute, aceeași voce zice: „Acum să se dezbrace și domnii!” Ei, nici nu apuc să clipesc și toți se conformează! A fost ca în filme, vă zic!

– Și apoi ce s-a întâmplat? întrebă șeful, deja nerăbdător să audă continuarea.

– Și apoi vocea a zis: „Acum… la treabă!”

Superiorul își dă ochii peste cap și întreabă frustrat:

– Și tu ce-ai făcut, mă, Bulă?!

Polițistul, mândru de el, răspunde cu un zâmbet larg:

– Șefu’, eu sunt om de cuvânt și respect regulile! Într-un sfert de oră eram la datorie, aici, la secție, exact cum mi s-a cerut!

Ora de gramatică era în toi, iar profesoara de limba română se străduia să le explice copiilor regulile fundamentale ale propoziției. După câteva exemple simple, se hotărăște să îi testeze.

– Copii, fiți atenți, vă rog! Cine poate să-mi spună unde se află subiectul în propoziția „Bărbatul este fericit”?

Câțiva elevi ridică mâna timid, dar Bulă, cum era de așteptat, sare din bancă plin de încredere.

– Eu știu, doamna profesoară!

– Foarte bine, Bulă. Te ascultăm. Unde se află subiectul?

Bulă își drege glasul, se uită în jur cu un zâmbet șmecheresc și răspunde clar și răspicat:

– Subiectul se află în bar, doamna profesoară, și bea o bere rece cu prietenii lui!

Toată clasa izbucnește în râs, iar profesoara, încercând să-și păstreze calmul, continuă:

– Bulă, dragul meu, ești sigur? Subiectul este „bărbatul”. De ce ai spus că e în bar?

Bulă își pune mâinile la spate, într-o poziție serioasă, și explică:

– Păi, doamna profesoară, dacă e fericit, clar nu e acasă. Nici la cumpărături nu e, că acolo nu e nimeni fericit! Unde altundeva să fie dacă nu în bar, cu o bere și fără griji?

Doi prieteni se întâlnesc întâmplător pe stradă, după mult timp în care nu se mai văzuseră. Se opresc să schimbe câteva vorbe.

– Ce mai faci, măi prietene? Cum o mai duci? întreabă primul curios, văzându-l cam obosit.

– Ei, cum să o duc? Ca în povești, răspunde celălalt cu un oftat.

Primul ridică o sprânceană intrigat:

– Ca în povești? Adică trăiești bine, cu palate, cai albi și comori?

Celălalt râde amar:

– Nuuu, prietene. La mine poveștile sunt de groază! Soția mea e Vrăjitoarea cea Rea. Mereu cârtește și mă pune să spăl vasele ca și cum aș fi ucenicul ei la poțiuni!

– Ei, asta e cam rău, dar poate măcar soacra e mai bună? întreabă primul încercând să-l încurajeze.

– Mai bună?! Soacra e Muma Pădurii în persoană! Nici nu deschid bine gura, că deja mă blestemă să trăiesc 100 de ani, dar să nu apuc să văd liniștea!

Primul începe să râdă:

– Și socrul? Hai, spune-mi că măcar el e mai de treabă!

– Socrul? E Căpcăunul! Cum mă vede, mă întreabă „Ce faci, puiule? Ai mai crescut vreun kilogram să am ce pune la proțap?”

Amicul se prăpădește de râs:

– E clar, ești înconjurat de personaje de poveste! Dar măcar vecinii? Cum sunt?

– Aaa, aici e partea frumoasă! Vecina mea e Ileana Cosânzeană – frumoasă, grațioasă, mereu cu un zâmbet.

Primul zâmbește complice:

– Aha, deci există și ceva bun în viața ta!

– Stai, stai, nu te grăbi, completează celălalt. Vecinul, sotul ei e Danilă Prepeleac.

DISTRIBUIE CU PRIETENII: