Două prietene stau la o cafea și discută despre problemele din viața lor de cuplu. Una dintre ele, vizibil frustrată, își varsă oful:
– Nu știu ce să mă mai fac! De ceva vreme, când vine acasă, nici măcar nu mă mai bagă în seamă, nu mai face amor cu mine. Tot ce-l interesează e: „Ce avem de mâncare?” Nimic altceva!
Cealaltă, zâmbind șiret, se apropie și o sfătuiește cu un aer de complice:
– Stai liniștită, draga mea. Și eu am avut aceeași problemă, dar am găsit soluția! Uite ce faci: îți iei niște chiloți negri din dantelă, îți pui o pălărie neagră, ciorapi fini negri, și îl aștepți în ușă, aranjată ca o divă… provocatoare! Nu o să reziste, garantat!
Femeia, cu un licăr de speranță în ochi, aprobă din cap și decide să pună planul în aplicare.
A doua zi, cele două se întâlnesc din nou. Prietena curioasă întreabă:
– Ei, cum a fost? A mers?
Cea „salvată” oftă adânc și începe să povestească:
– Am făcut exact cum mi-ai spus. Chiloți negri din dantelă, pălărie sexy, ciorapi negri fini… ce să mai, eram ca o apariție din filme!
– Și? Ce a zis? – întreabă cealaltă nerăbdătoare.
– Ei bine, deschide ușa, mă privește din cap până-n picioare, stă un pic pe gânduri și zice: „Zorro, faci și tu ceva de mâncare azi?”
La o clinică de tratament pentru bătrâni, atmosfera era una relaxată, dar totuși plină de emoție. Fiecare nou pacient trebuia să treacă printr-o evaluare preliminară, unde un doctor experimentat le oferea recomandări medicale personalizate. Totul părea profesional, dar se zvonea prin clinică că sfaturile erau influențate subtil de pensia fiecăruia.
Intră primul bătrân, cu spatele drept și haine bine aranjate. Doctorul îl întâmpină amabil:
– Bună ziua, tataie. Cum stai cu sănătatea? Și mai ales… cu pensia?
– Am 2500 de lei, răspunde bătrânul mândru.
Doctorul aprobă din cap, notând ceva în fișă.
– Foarte bine, foarte bine. Ascultă aici: de la masă să nu-ți lipsească friptura suculentă, o sticlă bună de vin roșu și fructele tropicale – mango, kiwi, ananas, ce-ți place. Și vezi să ai mereu un desert fin.
Bătrânul pleacă mulțumit, imaginându-și mesele copioase.
Intră al doilea bătrân, mai modest îmbrăcat, dar zâmbitor:
– Salut, doctore! Eu nu stau chiar atât de bine, am o pensie de 1000 de lei…
Doctorul schimbă tonul, devine serios, dar cald:
– E în regulă, tataie, nu-ți face griji. De la masă să nu-ți lipsească legumele. Salată proaspătă, dovlecei, spanac, morcovi – sănătatea e pe primul loc. Și din când în când, o supă caldă.
Omul dă din cap mulțumit și iese încet din cabinet.
La final, intră al treilea bătrân, sprijinindu-se în baston, cu hainele mai ponosite.
– Bună ziua, doctore. Eu am pensie… doar 100 de lei.
Doctorul îl privește cu compasiune și, după o pauză, spune grav, dar blând:
– Tataie, aer… cât mai mult aer.
Intră un student la oral la matematică, vizibil relaxat, de parcă știa ceva ce ceilalți colegi nu știau. Se așază calm pe scaun și, fără să spună un cuvânt, scoate din ghiozdan o sticlă de whisky scump, pe care o așază cu grijă pe masă, aproape teatral.
Examinatorul, un profesor experimentat, ridică sprânceana, se uită la student, apoi la sticlă. Cu un zâmbet ironic, spune:
– Hmmm… Merge de un 6.
Studentul, fără să pară surprins, scoate imediat și o cutie de ciocolată fină, ambalată elegant, și o pune lângă sticlă. Profesorul se apleacă puțin, inspectează ciocolata și aprobă din cap.
– Bine, meriți cu siguranță un 8.
Studentul, văzând că e pe drumul cel bun, scoate ultima „armă secretă”: un stilou aurit de firmă, care strălucea de parcă ar fi fost proaspăt lustruit. Îl așază pe masă cu o mișcare încetinită, ca într-un film de acțiune.
Profesorul ia stiloul, îl întoarce pe toate părțile, apoi zâmbește larg:
– Excelent! Și trece nota 10 în catalog.
Studentul, mulțumit de rezultat, începe să-și strângă calm toate obiectele de pe masă. Profesorul, nedumerit, întreabă:
– Ce faci, de ce le iei?
Studentul îi zâmbește încrezător:
– Acum vă rog să mă scuzați, dar mai am de dat și fizica.
