Într-o zi, Bulă ajunge acasă mai devreme decât de obicei, cu gândul să o surprindă pe Bubulina cu o floare sau măcar cu o vorbă dulce. Dar, surpriză! O găsește pe Bubulina în pat, în plină companie „selectă” cu un bărbat străin. Își freacă ochii, crezând că visează, dar realitatea era mult mai picantă decât orice vis.
Bulă, cunoscut pentru calmul său de invidiat în situații de criză, nu se pierde cu firea:
– Domnule, nu știu cine ești. Dar eu sunt un om relativ calm. Hai în camera cealaltă, să discutăm ca doi bărbați civilizați.
Amantul, speriat și cu inima cât un purice, acceptă fără să clipească. Intră amândoi în sufragerie, iar Bulă, cu o privire de om care are totul sub control, începe să explice:
– Uite ce zic eu, ca să rezolvăm situația asta fără violență. Voi trage două focuri de armă în aer, ne prefacem amândoi morți, iar la cine se duce Bubulina să-l plângă, acela o păstrează.
Amantul, cu fața albă ca varul, dar dornic să scape, aprobă din cap.
– De acord, domnule. Fă ce zici.
Bulă scoate un pistol – unul cu gloanțe oarbe, pe care îl avea dintr-un revelion mai nebun – și trage două focuri răsunătoare în aer. În liniștea care urmează, din dormitor se aude clar și răspicat vocea Bubulinei, între hohote de râs:
– Hahaha, hahaha! Ștrulă, ieși de sub pat, că deștepții ăia doi s-au împușcat!
Doctorul, cu ochelarii pe nas și un pix în mână, îl privea pe Bulă peste biroul său:
– Domnule Bulă, a mai existat cineva în familia ta cu boli mintale?
Bulă, sprijinindu-se pe cot și ridicând sprâncenele cu un aer teatral, răspunde:
– Da, domnule doctor.
Doctorul, interesat, notează ceva în carnețel și continuă:
– Cine, Bulă?
Bulă oftează adânc, parcă retrăind momentul, și zice:
– Sora mea, săraca…
Doctorul, curios, își ridică privirea:
– Ce a făcut sora ta, Bulă?
Bulă, clătinând din cap ca și cum încă nu poate să-și creadă urechilor, spune cu un ton grav:
– A refuzat să se mărite cu un miliardar bătrân!
Ion și Gheo se chinuiau de zor să care un frigider mare și greu pe scările unui bloc, transpirând de zor și bombănind. Etaj după etaj, treptele parcă deveneau tot mai abrupte, iar frigiderul, tot mai greu. La un moment dat, Ion, care mergea în față, cu mâinile aproape tremurând de efort, zice:
– Mă, Gheo, am două vești pentru tine: una bună și una rea! Care vrei să ți-o zic prima?
Gheo, gâfâind din greu și ștergându-și transpirația de pe frunte, răspunde nervos:
– No, zî pe aia bună, că poate mă motivează un pic…
Ion, cu un zâmbet obosit, dar triumfător, îi spune:
– Mă, am ajuns la etajul 12!
Gheo, încercând să-și tragă sufletul, exclamă:
– Așe, mă, bună treabă! Da’ care-i aia rea?
Ion îl privește puțin jenat, înghițind în sec, și zice:
– Mă, am greșit blocul, mă!
Alinuța stătea la povești cu Vasilica și alte câteva vecine curioase, toate adunate în jurul unei cești de cafea aburinde. După ce discuția trece de vreme, rețete și prețuri din piață, cineva aduce vorba despre relații și familie. Atunci, Alinuța oftează adânc:
– Am rămas văduvă de 3 ori…
Toate femeile o privesc cu gurile căscate. Vasilica, vizibil șocată, întreabă:
– Cum se poate așa ceva, Alinuța? Toți trei?
Alinuța dă din cap, cu o expresie de resemnare dramatică:
– Da, primii doi s-au otrăvit cu ciuperci.
Femeile tresar, iar una dintre ele întreabă, încercând să ascundă spaima:
– Otrăviți… cu ciuperci? Vai de mine, și tu ce-ai făcut?
– Am plâns, ce să fac… răspunde Alinuța cu o falsă modestie, sorbind tacticos din cafea.
– Și… al treilea? îndrăznește Vasilica, trăgându-și scaunul mai aproape, de parcă ar asculta o poveste de groază.
– Ei bine, al treilea a murit din cauza unei fracturi la craniu, spune Alinuța fără să clipească.
Audiența scoate un „Oooo!” lung și încordat. Una dintre femei își duce mâna la gură:
– Fractură la craniu? Ce s-a întâmplat? A avut un accident?
Alinuța ridică din umeri și răspunde cu un ton aproape inocent:
– N-a vrut să mănânce ciuperci…
