Secretara dă buzna în biroul șefului, cu o expresie hotărâtă pe față și tonul unei regine care tocmai și-a revendicat tronul:
– Șefu’, am venit să discutăm despre noul meu contract! De azi înainte voi avea un salariu de 2.000 de euro și trei zile libere pe săptămână!
Șeful, prins complet nepregătit, își scoate ochelarii, îi șterge tacticos pe batistă, își drege vocea și întreabă ironic:
– A, da!? Și cine a stabilit asta? Consiliul de Administrație? Guvernul? Universul?
Secretara își aruncă părul peste umăr, își încrucișează brațele și îi zâmbește superior:
– Ginecologul și avocatul meu!
Secretara unei firme purta fustițe atât de scurte, încât colegii de birou începuseră să-și mute birourile strategic, doar ca să prindă unghiul „potrivit”. Cafeneaua firmei devenise brusc cea mai populară zonă, iar livratorii de curierat insistau suspect de mult să predea personal pachetele.
Într-o zi, este chemată în biroul managerului, un tip sobru, la costum, dar care își tot ștergea ochelarii de nervozitate.
Cu un oftat adânc, acesta arată cu degetul către posteriorul ei și întreabă:
– Este de vânzare?
Secretara rămâne cu gura căscată, se îneacă puțin cu propria indignare și izbucnește:
– Vai, domnule director, cum puteți să spuneți așa ceva?! Bineînțeles că NU!
Managerul își așază tacticos cravata, oftează și spune pe un ton părintesc:
– Bine, domnișoară, atunci vă sfătuiesc să nu-i mai faceți reclamă!
O femeie vine val-vârtej la secția de poliție, gesticulând nervos și aranjându-și eșarfa cu mișcări febrile.
Polițistul, plictisit, își pune tacticos ochelarii pe nas și deschide carnetul de notițe:
– Bună ziua, doamnă. Care este problema?
– Domnule polițist, am fost jefuită! Pe stradă, în plină zi!
– Ce anume v-a furat hoțul?
– Cerceii mei cu diamante, brățara de aur moștenită de la bunica și lănțișorul de la gât!
Polițistul notează și întreabă, ridicând o sprânceană:
– Și nu ați strigat cât ați putut după ajutor?
Femeia oftează teatral și se apropie conspirativ:
– Domnule polițist… riscăm ca hoțul să-mi vadă și dinții de aur!
O blondă îşi găseşte maşina în parcare cu portiera înfundată. Se uită nedumerită la pagubă, oftează şi începe să-şi roadă unghiile, neştiind ce să facă.
Un trecător „binevoitor” o observă şi se apropie:
– Domnişoară, dacă vreţi să îndreptaţi portiera, e simplu! Trebuie doar să suflaţi tare în ţeava de eşapament, iar tabla revine la forma iniţială!
Blonda îşi luminează faţa, entuziasmată:
– Aaa, super! Mulţumesc mult!
Fără să mai stea pe gânduri, se aşează în genunchi în spatele maşinii şi începe să sufle cu putere în ţeava de eşapament. Suflă o dată… nimic. Suflă de două ori… tot nimic. Mai trage aer adânc şi se pregăteşte să continue, când o altă blondă, prietena ei, apare din senin:
– Ce faci, dragă?
– Eh, mi s-a înfundat portiera şi un domn drăguţ mi-a zis să suflu în ţeava de eşapament ca să o îndrept.
A doua blondă rămâne câteva secunde cu gura căscată, apoi izbucneşte râzând şi dă din cap:
– Vai, dragă, da’ fraieră mai eşti! N-o să reuşeşti niciodată!
– De ce?!
– Păi nu vezi că ai ferestrele deschise?! Cum să se umfle tabla aşa? Închide geamurile şi mai încearcă!
