Un tip beat criță se sprijină cu greu de zidul unui bloc și, după câteva momente de luptă cu propriile gânduri, apasă pe primul buton al interfonului:
– E acasă soțul?
O voce gravă răspunde imediat:
– Da!
Bețivul își dă ochii peste cap și oftează. Apasă alt buton:
– E acasă soțul?
– Da!
Vizibil nemulțumit, dar hotărât, trece la următorul apartament:
– E acasă soțul?
– Da!
Asta nu-l descurajează, așa că insistă, mergând rând pe rând la toate apartamentele de pe listă. Până când, în sfârșit, o voce firavă răspunde:
– Nu… nu-i acasă!
Bețivul, cu un zâmbet satisfăcut, își îndreaptă umerii, își netezește cămașa și, după un moment de pauză dramatică, spune serios:
– Coboară atunci să vezi dacă-s io…!
Târziu în noapte, liniștea dormitorului este spulberată de sunetul insistent al telefonului. Bărbatul, cu ochii pe jumătate închiși și vocea răgușită de somn, oftează și îi șoptește soției:
– Dacă e pentru mine, spune că nu sunt acasă!
Nevasta ridică receptorul și, după o scurtă pauză, răspunde hotărât:
– Este acasă!
Bărbatul sare ca ars din pat, deschide ochii mari și o privește furios:
– Ce ți-am spus, femeie?!
Soția, calmă, pune telefonul în furcă, se întoarce spre el și ridică din umeri:
– Stai liniștit, dragule… apelul era pentru mine!
Familia merge într-un parc de distracţii și se distrează de minune. După o zi întreagă de alergat între caruseluri, trenulețe și standuri de vată de zahăr, ajung și la un concurs cu premii. Tatăl, hotărât să își demonstreze talentul, participă la un joc de aruncat inele și, spre surprinderea tuturor, câștigă marele premiu: un ursuleț de pluș uriaș.
Fericit și mândru, se întoarce către familie și, cu un zâmbet de satisfacție, îi strânge pe copii lângă el:
– Ia să vedem… cine este cel mai cuminte și ascultător? Cine nu face mofturi niciodată? Cine nu iese din cuvântul mamei?
Cei mici, uitându-se unul la altul și înțelegând rapid unde bate tata, se privesc complice, apoi, fără să stea prea mult pe gânduri, răspund în cor:
– Bine, tati… ia tu ursulețul!
Bulă pleacă spre școală, gândindu-se la ce pozne să mai facă în pauză. Pe drum, neatent cum e mereu, se împiedică de o piatră, dă câteva tumbe spectaculoase și se trezește cu genunchiul julit și pantalonii rupți.
Ajuns la școală, se duce șchiopătând spre cabinetul medical, bombănind în sinea lui:
– Dacă nu mă îngrijește cum trebuie, fac pe bolnavul până scap de mate!
Intră în cabinet, iar asistenta îl privește peste ochelari:
– Ce-ai pățit, Bulă?
– M-am împiedicat pe drum și mi-am julit piciorul! Mă doare tare!
Asistenta dă din cap înțelegător, scoate un flacon cu picături și îi pune direct în ochi.
Bulă sare în sus:
– Doamnă, dar eu m-am rănit la picior, nu la ochi!
Asistenta, calmă, își așază seringa la loc și spune zâmbind:
– Știu, Bulă, dar dacă ai fi văzut pe unde mergi, nu te-ai fi rănit!
