Bulă intră pe ușă mai devreme decât de obicei, fluerând vesel. Se gândește că o să-și surprindă nevasta și poate chiar prinde cina caldă.
Dar cum deschide ușa dormitorului, vede un bărbat necunoscut, în chiloți, care, când îl observă, sare ca ars, își trage pantalonii pe fugă și țâșnește pe ușă, dispărând în câteva secunde.
Bulă rămâne cu gura căscată, uitându-se ba la ușă, ba la Bubulina, care își pila tacticos unghiile, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
– Bubulino, ce a fost asta?! – întreabă el, încercând să-și recapete suflul.
Bubulina oftează și ridică din umeri, fără să-și ridice privirea:
– Ei, ce să fie… generația din ziua de azi! Pleacă fără să zică nimic. Nici mie „merci”, nici ție „pardon”…
Bubulina, cu un zâmbet larg pe față, își scoate tacticos caserola din geantă și i-o pune lui Bulă în brațe.
– Bulă, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? – îl întreabă ea, privindu-l suspicios.
Bulă înghite în sec, își ia o sarma pe furculiță și se uită în jur, rușinat. Lumea din sală ronțăie popcorn, bea sucuri și se uită liniștită la film. Numai el stă cu o farfurie de sarmale în poală, cu un miros care deja învăluise tot rândul.
– Ba da, Bubulino, sunt foarte gustoase… – răspunde el încet, mestecând cu jenă.
Apoi se apleacă spre ea și, aproape șoptit, continuă:
– Dar toți ăștia de aici, din sala de cinema, au popcorn!
Bubulina, roșie de nervi, flutura monitorul laptopului sub nasul lui Bulă, în timp ce acesta încerca să-și termine liniștit berea pe canapea.
– Bulă, cine e parașuta aia cu care flirtai pe Facebook adineauri? Ți-ai uitat computerul deschis și am citit! – zbieră ea, cu mâinile în șold.
Bulă ridică sprânceana, ia o gură de bere și răspunde calm:
– Care parașută, iubito? Ți s-a părut ție…
Bubulina lovește masiv masa din bucătărie, făcând să sară firimiturile de pâine în aer.
– Cum adică mi s-a părut?! Ia vino repede încoace, să-ți demonstrez! Uite ultimele mesaje:
Bubulina citește cu voce gravă, apăsând fiecare cuvânt:
– „Iubițel, abia aștept să ne întâlnim din nou și să ne iubim ca doi nebuni!”
Îl privește amenințător, dar Bulă dă din umeri.
– Și ce? Poate e vreo glumă…
Bubulina continuă, ridicând tonul:
– „Și eu, dragostea mea, te sun mâine, după ce pleacă scorpia de-acasă. Te sărut dulce, al tău Bulă.”
– Ia să vad, ce mai ai de zis acum?!
Bulă oftează, își lasă berea jos și se ridică, privind-o serios:
– Draga mea, calmează-te, e o farsă, oricum ăla nu e scrisul meu.
Bubulina se încruntă, frământându-și mâinile:
– Cum adică nu e scrisul tău, Bulă?!
Bulă ridică din umeri și răspunde senin:
– Păi ce, unde m-ai văzut tu pe mine că scriu cu litere de tipar?!
Bulă stă la o bere cu prietenii și începe să le povestească:
– Soția mea a fost asistenta unui magician mulți ani. A învățat câteva trucuri bune de la el.
– Ce trucuri? întreabă Ștrulă curios.
– Păi, vin ieri de la muncă, obosit, cum intru în dormitor, ea mă vede și strigă „Abracadabra!”
– Și?
– Deodată, ce să vezi? Ușa dulapului se deschide și prietenul meu, Răzvan, iese dezbrăcat de acolo!
Toți rămân perplecși, dar Bulă continuă râzând:
– Am râs cu lacrimi, măi băieți! Săracul Răzvan, cred că s-a pierdut cu firea, nu știa cum a ajuns gol la mine-n dulap!
