Într-o seară de vară, Bulă și Ștrulă se întâlniseră la o terasă aglomerată, unde discuțiile animate despre viață și dragoste erau la ordinea zilei. În timp ce savurau o bere rece și priveau trecătorii, Bulă începu să-și împărtășească ultimele noutăți din viața lui amoroasă, cu zâmbetul său ștrengăresc și ochii sclipind de complicitate.
Bulă: De când ne-am cunoscut, prietena mea şi-a schimbat stilul de a face dragoste.
Ștrulă: – Palpitant…şi ce stil preferă acum?
Bulă: – Stilul „fluture”.
Ștrulă: – Cum aşa?!
Bulă: – Păi, nu mai vrea să facem dragoste decât după ce-i flutur banii pe la nas…
Bulă vine neanunțat acasă din delegație, cu pași obosiți dar încărcați de așteptări, visând la o seară liniștită alături de soția lui. Intră pe ușă, iar casa pare la fel de tăcută ca de obicei, dar ceva îi spune că se întâmplă ceva ciudat.
Imediat ce pășește în hol, îl surprinde o privire familiară: o vede pe nevasta lui, Bubulina, în pat – sau cel puțin, așa pare la prima vedere. Cu inima bătându-i mai tare, se îndreaptă spre dormitor, unde se uită cu atenție în pat, lângă ea. Dar… nimic! Nu găsește nimic care să-i confirme prezența completă a iubitei sale.
Nesigur, Bulă pornește într-o adevărată misiune de investigație în propria casă. Se uita în șifonier, sperând să descopere vreo urmă, dar încă o dată – nimic! Curios și puțin neliniștit, pornește spre balcon, în căutarea acelei prezențe care îi era atât de dragă. Însă aerul rece de seară și tăcerea care domnea acolo nu îi aduceau niciun semn al Bubulinei.
Nu se oprește aici: trece prin baie, unde lumina slabă și oglinda îi reflectă o imagine a unui bărbat confuz, iar în bucătărie, printre tacâmuri și cești de cafea, se simte și mai singur. Fiecare colțișor al casei pare să-i amintească de vremurile când Bubulina era plină de viață și prezența ei umplea fiecare încăpere.
Resemnat, îi spune soției:
– Bubulino, să știi că ai cam îmbătrânit!
Într-o dimineață liniștită, într-un colț pitoresc de pădure, o cioară isteață stătea pe o creangă solidă, ținând strâns în cioc o bucată de cașcaval. Era o priveliște demnă de o pictură: soarele își trimitea primele raze printre frunzele aurii, iar cioara, mândră și mulțumită, își savura momentul de glorie.
Din tufișurile apropiate, cu pași lenți și un zâmbet plin de viclenie, apare vulpea, faimoasă pentru trucurile ei de manipulare. Cu o atitudine prietenoasă și o voce mierloasă, ridică ochii spre cioară și o întreabă:
– Te duci la vot?
Cioara, convinsă că nimeni nu o poate păcăli, își îndreaptă pieptul, își aranjează penele și răspunde hotărât:
– Nu!
În aceeași secundă, cașcavalul alunecă din cioc și cade fix în gura vulpii, care îl prinde cu o precizie incredibilă. Cu o ultimă privire triumfătoare, vulpea mestecă tacticos, își linge botul și dispare în pădure, lăsând cioara să privească în gol.
Stă cioara și se gândește, clătinând ușor din cap:
„Dar dacă aș fi spus DA, s-ar fi schimbat ceva?”
Într-o seară plăcută de vară, sub lumina caldă a apusului care transforma orașul într-un tablou viu, un englez rafinat a venit în România pentru a sărbători o nuntă plină de tradiții și voie bună. Îmbrăcat impecabil, cu un costum clasic și o pălărie elegantă, el se lăuda adesea de abilitatea lui de a se integra în obiceiurile locale, chiar dacă uneori făcea asta în stilul său inconfundabil britanic.
După petrecerea festivă, în timp ce se întorcea acasă la volanul mașinii sale englezești, adevărate bijuterii ale ingineriei clasice, a fost oprit de un polițist vigilent. Polițistul, cu o mustață impunătoare și o privire serioasă, nu se lăsa impresionat de farmecul și accentul englezului, ci era hotărât să aplice regulile în mod strict.
– Bună ziua, vă rog să-mi spuneți dacă ați băut!
Englezul, cu un zâmbet ștrengăresc și un aer relaxat, începe să-și explice seara plină de evenimente:
– Da! Pentru că nu îmi plac ceremoniile religioase, am ieșit din biserică și am băut câteva beri într-un bar. Apoi, la un restaurant pentru că muzica nu era pe gustul meu, m-am delectat cu o sticlă de vin românesc, iar la final pentru a sărbători cum se cuvine evenimentul, am băut împreună cu socrii două sticle whisky.
Polițistul, vizibil iritat și strângând din umeri, îl întreabă cu o notă de indignare:
– Dumneavoastră pricepeți că v-am oprit pentru a vă testa alcoolemia?
Englezul, fără să-și piardă calmul și cu un zâmbet șiret, replică cu umor britanic:
– Sigur, am înțeles foarte bine! Dar, dumneavoastră pricepeți că asta e o mașină englezească și că e condusă de soția mea din partea cealaltă?
