Doi tipi se întâlnesc în curtea închisorii, stând pe o bancă veche, în timp ce soarele apune peste zidurile reci și vechi ale penitenciarului. După câteva minute de tăcere și chicoteli stinse, unul dintre ei rupe gheața conversației:
– Câţi ani ţi-au dat?
Celălalt, cu o expresie jucăușă pe chip, răspunde calm:
– 10…
Intrigat, primul continuă:
– Pentru ce?
Cu un zâmbet amuzat și o privire de „bine, uite ce-ai făcut”, celălalt spune:
– Am spart un geam la serviciu.
Uimit, primul se ridică de pe bancă, cu ochii măriți și ridicând sprânceana:
– Doar pentru atât? Unde lucrezi?
Cu o mândrie parcă absurdă, celălalt izbucnește:
– Pe un submarin…
Un scoțian ajunge obosit la un hotel după o zi lungă de călătorie. Se apropie de recepție și întreabă precaut:
– Ce prețuri aveți la camere?
Recepționerul, zâmbind amabil, începe să-i explice:
– 30 Euro la etajul 1, 20 Euro la etajul 2, 10 Euro la etajul 3 și 5 Euro la etajul 4.
Scoțianul ridică sprânceana, își mângâie tacticos bărbia și face rapid un calcul mental. După câteva secunde, întreabă entuziasmat:
– Nu știți cumva un hotel cu zece etaje?
Doctorul, îmbrăcat elegant și purtând o servietă neagră, ajunge la locuința unui cuplu îngrijorat. Soțul, cu ochii cât cepele și mâinile transpirate, îl conduce direct în dormitor, unde pacienta stă întinsă pe pat.
După ce închide ușa în urma lui, doctorul rămâne înăuntru doar două minute, apoi apare brusc în prag:
– Vă rog, aduceți-mi un cuțit de bucătărie!
Soțul înghite în sec , aleargă spre bucătărie și revine tremurând cu un cuțit mare. Doctorul îl ia repede și dispare din nou în dormitor.
Trec câteva minute, iar soțul, din ce în ce mai alb la față, sare ca ars când doctorul iese din nou și spune hotărât:
– Am nevoie de un ciocan și o daltă!
Bietul soț aproape se împiedică de propriile picioare, coboară scările în goană, își răscolește cutia cu scule și se întoarce gâfâind, cu ciocanul și dalta în mână.
Doctorul ia un aer serios, intră din nou în dormitor, iar soțul rămâne cu inima bubuind în piept . Cinci minute mai târziu, doctorul reapare cu o expresie gravă și spune:
– Îmi pare rău… Mă tem că am nevoie de o rangă.
Soțul, deja transpirat și tremurând din toate încheieturile, își pierde cumpătul:
– O RANGĂ?!! Ce are? Spuneți-mi și mie, pentru numele lui Dumnezeu!!!
Doctorul oftează și ridică din umeri:
– N-am avut cum să constat… Încerc de atunci să-mi deschid trusa.
Într-o zi, după ani de drumuri pline de peripeții și aventuri amuzante, un taximetrist ajunge la ușa Raiului.
Sfântul Petru, cu o aură luminoasă și un zâmbet cald, îl întâmpină la poartă. După ce îl privește cu blândețe și recunoaștere pentru viața sa plină de povești – fiecare cursă devenise o mică lecție de viață și un moment de rugăciune pentru clienții săi – Sfântul Petru îi întinde un toiag de aur, strălucitor ca soarele de vară. „Acum ești pregătit pentru o călătorie veșnică în Rai”, pare să îi șoptească el, iar taximetristul, mândru și emoționat, își strânge noul toiag în mână.
Nu după mult timp, zgomotul pașilor se aude din nou la poarta Raiului. Un preot, îmbrăcat în veșminte albe impecabile, se apropie, purtând cu sine un aer solemn și o sclipire de încredere. Sfântul Petru îl salută cu aceeași răbdare și îi întinde un toiag din lemn pur, simplu, dar încărcat de semnificație spirituală. Preotul, privind toiagul cu o ușoară neîncredere și un amestec de supărare și dezamăgire, își frământă mâinile, încercând să își controleze reacția.
– Sfinte Petre, dar eu am fost preot, cel dinaintea mea a fost un simplu taximetrist şi lui i-ai dat mai preţios…
– Da, fiule, dar tu când ziceai predica în Biserică credincioșii dormeau, pe când taximetristul când conducea, cum conducea, clienții lui se rugau. Aşa că darul e pe măsură…
