Șeful, roșu de furie, dă buzna în biroul secretarei, trântind ușa de perete.
– Cine v-a zis că, pentru simplul motiv că la ultima petrecere de firmă ne-am culcat împreună, aveți voie să leneviți în birou?!
Secretara ridică leneș privirea de la unghiile ei perfect îngrijite, suflă ușor peste ele și continuă să le pilească tacticos.
– Avocatul meu…
Mary era mioapă, dar prea vanitoasă ca să poarte ochelari. Pur și simplu, refuza să fie văzută cu ei, chiar dacă abia putea distinge fețele oamenilor de la câțiva metri.
Cu toate acestea, era hotărâtă să se mărite și, după multă căutare, și-a găsit un bărbat atent, grijuliu și, din câte își putea da seama, chipeș. Nunta a fost frumoasă, iar Mary și proaspătul ei soț au plecat fericiți în luna de miere.
Două săptămâni mai târziu, Mary s-a întors acasă. Când mama ei a deschis ușa și și-a văzut fiica, a scos un țipăt îngrozit.
– Oh, Dumnezeule, Mary! Tu… tu… ce-ai făcut?!
Femeia își duse mâna la inimă și, panicată, se repezi la telefon. Cu mâinile tremurânde, formă rapid numărul unui oftalmolog renumit din oraș.
– Doctore, trebuie să vii aici imediat! Este o urgență! Fiica mea, care mereu a avut probleme cu vederea, dar a refuzat să poarte ochelari, tocmai s-a întors din luna de miere și… și…
De cealaltă parte a firului, doctorul oftalmolog, obișnuit cu pacienți panicați, încercă s-o calmeze:
– Doamnă, vă rog să vă stăpâniți! Spuneți-i fiicei dumneavoastră să vină la cabinet. Oricât de rău ar vedea, nu poate fi ceva atât de grav…
– O, nu, doctore, nu înțelegi! – spuse mama aproape plângând. – Tipul cu care s-a întors fiica mea din luna de miere NU e același cu care a plecat!
Stătea pe o bancă la metrou, pierdut în lectura ziarului, cu ochii mari cât cepele, de parcă voia să-l mănânce literă cu literă. Părea complet absorbit, nimic din jur nu mai conta pentru el.
Curios din fire, mă apropii discret și arunc o privire fugară spre ziar. Ceva nu părea în regulă. Mă uit mai atent… Ziarul era ținut invers!
Nu mă pot abține și îi spun:
– Prietene, vezi că ții ziarul invers.
Omul nici nu clipi, ridică ușor din sprâncene și, fără să-și dezlipească ochii de pagină, îmi răspunde calm:
– Știu, că voiam să mă uit sub fusta fetei de la pagina 5.
Trei colege de serviciu stăteau în pauza de cafea, bombănind despre șeful lor, care le făcuse viața un calvar în ultima săptămână. Cu paharele de cafea în mână, încep să-și destăinuie micile răzbunări.
Prima colegă zâmbește satisfăcut:
– I-am pus sare în zaharniță. Să-l văd cum își savurează cafeaua de dimineață!
A doua colegă chicotește:
– Eu i-am ascuns hârtia igienică din toaletă! Să vedem cât de inventiv poate fi după ce iese de la prânz!
A treia colegă, calmă și misterioasă, ia o înghițitură de cafea, apoi spune cu un zâmbet larg:
– Eu i-am înțepat cu un ac toate prezervativele din sertar.
Într-o fracțiune de secundă, primele două își scuipă cafeaua și cad leșinate pe podea.
A treia colegă ridică din umeri, își mai ia o gură de cafea și își verifică unghiile.
– Hmm, chiar nu înțeleg ce s-a întâmplat…
