Într-o zi toridă de vară , moș Gheorghe, un bătrân trecut bine de 70 de ani, dar cu ochii încă jucăuși și sprânceana sprintenă, își luă coșul sub braț și o porni încet spre livada de lângă lac. Nu că-l interesa așa mult să culeagă fructe, dar îi plăcea să „inspecteze zona” din când în când, căci locul devenise vestit… nu doar pentru mere .
Ajuns aproape de mal, aude râsete și stropi de apă. Se oprește și-și pune mâna streașină la ochi. Printre crengile pomilor, ce vede el? Cinci fetișcane, goale-pușcă, se zbenguiau în apă ca niște nimfe scăpate din Rai . Sânii le pluteau jucăuș, râsetele le umpleau aerul și fesele albe sclipeau când mai ieșeau un pic din apă.
Când au dat cu ochii de el, fetele s-au băgat rapid în apă până la gât, țipând: – Ieși de aici, moș libidinos! Nu ne uităm, nu ne mirosim, nu ieșim până nu dispari!
Moșu’ se oprește, își pune coșul jos, își șterge lent ochelarii, se uită lung la ele și, cu o voce calmă dar cu zâmbet șmecher: – Staţi liniştite, mândrelor, nu-s aici să vă văd țâțele… Am venit doar să dau de mâncare la crocodil.
Morala: Indiferent de vârstă, când vine vorba de femei dezbrăcate, bărbații se adaptează… și au mereu o poveste pregătită!
Într-o dimineaţă răcoroasă de primăvară , în timp ce luau micul dejun la lumina soarelui ce pătrundea leneș prin storuri, o femeie, cu un zâmbet ușor ironic și o sprânceană ridicată, îi spune soţului ei:
– Fac pariu că habar n-ai ce zi e astăzi…
Soţul, cu gura plină de omletă și cu faţa ușor panicoasă, încearcă să pară calm:
– Cum să nu ştiu? Cum crezi că aş fi putut uita? E o zi foarte specială… extrem de importantă pentru tine… adică pentru noi!
Se ridică brusc de la masă, îşi ia geanta de birou, pupă aerul de lângă obrazul ei (de emoții a ratat!) și iese în viteză pe ușă, ca într-o misiune secretă.
Pe la ora 10:00, sună cineva la ușă. Femeia, în halat și cu bigudiurile în păr, deschide uimită. Un curier, zâmbind larg, îi întinde o cutie elegantă plină cu trandafiri roșii .
La prânz, când nici nu apucase să termine episodul din telenovela preferată, alt curier apare cu o cutie de bomboane din cele scumpe, fine, învelite în auriu, exact marca preferată.
Spre seară, un butic de lux îi livrează o rochie de la un designer celebru, atât de elegantă că părea făcută special pentru ea .
Femeia, extaziată, nu mai putea de fericire:
– Doamne, ce bărbat am! A învățat în sfârșit să fie romantic!
La ora 19:00, soțul se întoarce acasă, ușor transpirat și cu o expresie de om care a dat tot ce a avut mai bun în el.
Ea îl întâmpină entuziasmată la uşă:
– Prima dată florile , după aceea ciocolata și în cele din urmă rochia ! N-am petrecut niciodată într-un mod mai fascinant Ziua Mediului!
Două cunoștințe vechi se întâlnesc într-un bar, se așază la o masă și comandă câte o bere rece. După două guri și câteva oftaturi, unul dintre ei începe să se plângă:
– Băi, nu mai pot… nevastă-mea îmi cere bani în fiecare zi!
– Zău?
– Da, frate! Azi 600 de lei, ieri 800, alaltăieri 500… E ca un bancomat ambulant cu pretenții de Gucci!
– Păi și ce face cu atâția bani? Își deschide cazinou?
– Habar n-am, că nu i-am dat niciodată…
-Vecine, câinele tău mi-a muşcat până acum de trei ori soacra!
-Vai, mii de scuze! Câinele ăsta e incorigibil, nu ştiu ce să fac cu el!
-Nu te mai chinui cu el!
-Cum adică?
-Vinde-mi-l mie!
