Pe o stradă aglomerată, în ploaie, un șofer care se autointitulează „preot” intră în conflict cu o mașină de poliție. Sirena sună și polițistul trage de volanul mașinii spre dreapta. În timp ce ambii se opresc în mijlocul drumului, polițistul se apropie și, cu o voce fermă dar curioasă, întreabă:
– Ce ai în sticlă?
Preotul, zâmbind șovăielnic, ridică sticla din geanta lui și răspunde calm:
– Apă.
Polițistul se uită cu atenție la conținutul sticlei, apoi ridică o sprânceană:
– Părinte, dar aici este vin!
Preotul își pune mâna pe inimă și, cu un zâmbet cald, răspunde:
– Binecuvântat fie Bunul Dumnezeu și miracolele sale…
La o petrecere elegantă, cu lumini difuze și muzică ambientală care învăluia atmosfera într-o notă sofisticată, o domnișoară era așezată la bar, sorbind încet un cocktail exotic . Chelnerul, zâmbind amabil și cu o atitudine profesională, se apropie de ea și întreabă:
– Mai doriți un pahar de whisky?
Domnișoara, privind spre paharul său gol și cu o expresie jucăușă, răspunde:
– Nu, mulțumesc, îmi face rău la picioare!
Chelnerul se oprește pentru o clipă, uimit de remarca neașteptată, și o întreabă curios:
– Adică? Vă amorțesc?
Domnișoara chicotește și, cu o replică rapidă și plină de umor, răspunde:
– Nu, mi se desfac!
Într-o seară răcoroasă de toamnă, când frunzele cădeau pe străzile orașului și lumina apusului îmbrăca clădirile în nuanțe de portocaliu, soțul se pregătea să iasă la bar pentru o seară cu prietenii. În timp ce își căuta geaca din dulap, îl cheamă pe soția lui, care se afla în sufragerie, așteptând cu nerăbdare o ocazie să fie bătută în seamă.
– Mă duc la bar, ia-ţi geaca pe tine! – strigă soțul, cu un aer plin de hotărâre, în timp ce se îndreaptă spre ușă.
Soţia, surprinsă și mândră că a fost inclusă în conversație, sare de pe canapea și, zâmbind larg, întreabă cu entuziasm:
– Asta înseamnă că mă iei cu tine, iubitule?
Soțul se oprește pentru o clipă, se întoarce și, cu o expresie serioasă, îi răspunde:
– Nu, opresc căldura.
Într-o dimineață însorită, într-o cameră luminoasă, cu jucării împrăștiate și pereți colorați, un puști de 5 ani, plin de entuziasm și visuri mărețe, se apropie de tatăl său care citea o carte pe canapea. Cu ochii sclipind de voioșie, el își rostește decizia cu glas mic, dar plin de siguranță:
– Tată, să știi că m-am decis: când o să fiu mare, vreau să lucrez la Polul Nord!
– Dar până atunci, trebuie să mă antrenezi!
Tatăl, zâmbind larg și surprins de ambiția neobișnuită a fiului său, închide cartea și se așază mai aproape, curiozitatea lui fiind la fel de mare ca visul băiețelului:
– Bine, puiule, dar cum ar trebui eu să te antrenez?
Băiețelul se oprește din joacă pentru o clipă, își freacă obrajii roșii de entuziasm și răspunde cu un zâmbet imens, ca de idee genială:
– Cumpărându-mi o înghețată în fiecare zi!
Articolul Ce ai în sticlă? apare prima dată în .
