Agrișul: Un tezaur necunoscut de vitamina C și îndrumar pentru cultivare
Deși nu sunt la fel de iubite sau de cunoscute precum citricele, agrișele joacă un rol semnificativ în menținerea sănătății noastre, datorită aportului lor impresionant de vitamine și minerale. Ele conțin o varietate de nutrienți benefici, incluzând acidul citric, acidul malic, acidul tartric, celuloză, calciu, fier, fosfor, potasiu, zaharuri, vitamina C, A, B1, B2, și P. În plus, agrișele oferă mai multă vitamina C decât citricele. Din fața acestor beneficii extraordinare, agrișul merită cu siguranță mai multă apreciere.
În România, agrișul poate fi cultivat cu succes, deși în prezent este prezent pe suprafețe limitate, mai ales în regiunea Ardeal. Fructele ating maturitatea în lunile iunie și iulie. În clasificarea botanică, agrișele sunt fructe bace, apartinând familiei Grossulariaceae, cu o greutate medie de 4,10 grame.
Sursă bogată de vitamina C și fibre solubile, agrișul este un fruct care contribuie semnificativ la menținerea sănătății. În cantitate de 100 de grame, acest fruct oferă aproximativ un sfert din necesarul zilnic de vitamina C pentru un adult. Cu un gust plăcut acrișor, gustul lor se situează undeva între ananas și căpșuni, iar agrișele pot fi consumate atât verzi cât și coapte, când devin roz și mai moi.
Benefic din punct de vedere al antioxidanților, agrișul poate stimula celulele albe din sânge grâce berbaminei pe care o conține și astfel întări sistemul imunitar. Un sirop facut din agrișe și miere poate fi un aliat excelent în lupta împotriva răcelii.
Pe lângă consumul în stare crudă, agrișul poate fi folosit și în preparate culinare variate. Sosurile sau ciorbele pot fi acidulate cu agriș, iar din aceste fructe se poate realiza nectar sau dulceață. În salate, în combinație cu măr sau ghimbir, agrișul poate oferi un plus de savoare felurilor principale de mâncare.
Ceaiul de agrișe poate fi benefic pentru persoanele cu diabet, reglând nivelul glicemiei. Agrișele stimulează apetitul, sprijină metabolismul și ajută la menținerea sănătății rinichilor. Ele pot preveni infecțiile urinare și uterine, datorită proprietăților lor antibacteriene. De asemenea, sucul de agrișe este util pentru îmbunătățirea vederii, reducând riscul de afecțiuni oftalmice precum cataractă, hipermetropie sau degenerarea maculară.
Fertilitatea feminină poate fi îmbunătățită prin consumul de agrișe, având în vedere că aceste fructe pot contribui la protejarea întregului aparat reproducător. Înainte de toate, agrișul susține sănătatea pielii datorită conținutului ridicat de vitamina C care stimulează producția de colagen, iar antioxidanții combat efectul nociv al radicalilor liberi.
Agrișul este un arbust răspândit, cu un aspect de tufă și cu tulpini ce pot atinge 1-1,5 metri înălțime. Scoarța acestuia are o culoare cenușie, iar prezența spinilor variază în funcție de soi. Pe tulpinile cu vârsta de 2-3 ani, agrișul dezvoltă ramuri de rod scurte, de tip “buchet”.
Agrișul preferă clima umedă și răcoroasă, fără cerințe specifice în ceea ce privește temperatura. În timpul perioadei de vegetație, agrișul se dezvoltă optim la temperaturi cuprinse între 15-25 de grade Celsius. Acesta rezistă iarna la temperaturi de până la -32 de grade, și vara la maximum 40 de grade Celsius. Pe soluri ușoare, moylocii, cu pH între 4,6 și 5, în zone cu lumină ridicată, agrișul se dezvoltă cel mai bine.
Alegera perioadei optimale de plantare este esențială pentru dezvoltarea agrișului. Este recomandat să se planteze la sfârșitul lunii octombrie. Pentru soiurile de vigoare mică, se recomandă o distanță de 2,5-3 metri între rânduri și de 0,8-1 metru între plante, pe rând. Gropile săpat pentru plantare trebuie să aibă dimensiunile de 40 x 40 x 40 cm, iar în fiecare dintre acestea se administrează 5-6 kg de gunoi de grajd.
Rădăcinile se așază în groapă în mod răsfirat, iar solul se tasează în jurul arbustului. Se recomandă mulcirea solului cu rumeguș sau agrotextil.
În primii 2-3 ani după plantare, solul din plantație trebuie întreținut cu o atenție deosebită. În perioadele de secetă, este necesară irigarea culturilor. Anual, se recomandă utilizarea îngrășămintelor chimice de tip NPK.
Între operațiunile necesare pentru întreținerea plantațiilor de agriș se numără tăierile. În primii ani, tăierile ajută la formarea coroanei arbuștilor, favorizând aerisirea coroanelor și expunerea optimă a frunzelor la lumină.
Agrișul poate fi afectat de mai multe boli și dăunători. Printre bolile întâlnite se numără făinarea, antracnoza și rugina, iar dăunătorii comuni sunt afidele, cotarul și sfredelitorul tulpinilor.