Spre sfârșitul nunții, atmosfera era încinsă, muzica duduia, iar invitații deja dansau desculți pe mese. Mirele, cu obrajii îmbujorați de la atâtea toasturi, se ridică brusc, își face loc printre petrecăreți și, cu un pahar de vin în mână, strigă cât îl ținea gura:
– Băăă! Ascultați aici! Cine are tupeu să parieze cu mine pe 100 de euro că mireasa e virgină?!
Toți invitații se opresc din dans, iar unchiul Gheorghe aproape că își scapă țuica din mână. O liniște stânjenitoare se așterne peste sală.
Mireasa, care tocmai se pregătea să arunce buchetul, rămâne cu mâna în aer. Se întoarce spre mire cu o privire de gheață:
– Vasile! Ce naiba faci? Ai înnebunit? Nici nu te-ai însurat bine și arunci cu banii pe fereastră?
Bubulina, fericită nevoie mare, intră pe ușă ținând în mână o pălărie nou-nouță, cu boruri largi și o pană colorată pe margine. Se duce direct în fața oglinzii din sufragerie, își potrivește pălăria pe cap și se întoarce triumfătoare către Bulă, care stătea tolănit pe canapea, butonând telecomanda.
– Bulă, dragule, să vezi ce mi-a spus vânzătoarea! Cică pălăria asta mă face să par cu 10 ani mai tânără!
Bulă ridică încet privirea, aruncă o privire critică pălăriei și răspunde cu un zâmbet malițios:
– Păi, măi Bubulino, și atunci de ce nu ți-ai luat patru?
Făt-Frumos, cu sabia în mână, își instruiește calul:
– Mai, calule, ascultă bine ce-ți spun! Tu rămâi aici, fix pe locul ăsta. Eu mă duc să o salvez pe Ileana-Cosânzeana din turn. Dar dacă vine zmeul, am să sar direct pe tine și fugim ca vântul și ca gândul, bine?
Calul, calm și înțelept, dă din cap:
– Bine, stăpâne, dar să știi că nu mi-ai zis nimic de vreo ploaie sau condiții meteo nefavorabile.
Făt-Frumos, concentrat pe misiunea lui, urcă rapid în turn. Între timp, calul începe să dea târcoale locului și oftează:
– Eh, mereu e la fel… El urcă, eu aștept… nici măcar o copită de fân nu mi-a lăsat!
În turn, Făt-Frumos își declară iubirea pentru Ileana, dar, la un moment dat, se aud bătăi puternice la ușă. Fără să stea pe gânduri, Făt-Frumos sare pe fereastră, pregătit să aterizeze eroic pe cal.
Ileana, nedumerită, își netezește rochia, merge să deschidă ușa. Spre surprinderea ei, în față nu stătea zmeul, ci calul, ud leoarcă, cu apa șiroind de pe coamă:
– Ileana, te rog, spune-i lui Făt-Frumos că afară plouă cu găleata și eu îl aștept aici, pe hol, că doar n-are rost să răcesc degeaba!
Poliția îl cară pe Bulă până la ușă, unde Bubulina îi deschide, furioasă ca un taifun. Bulă, beat turtă, abia își ține echilibrul, iar polițistul dă din cap, spunând:
– Doamnă, l-am găsit la crâșmă, fără niciun ban din salariu. A fost o seară grea pentru toată lumea…
Bubulina oftează adânc, îl trage pe Bulă de guler în casă și, bombănind, îl bagă în pat. A doua zi dimineața, însă, Bulă se trezește într-un decor neașteptat: miros de omletă proaspătă, pâine prăjită, cafea aburindă pe masă. Bubulina îl întâmpină cu zâmbetul larg, înfloritoare și tandră. Îi sare în brațe și îl sărută zgomotos pe obraz, de parcă nici n-ar fi fost scandal cu o noapte înainte.
Bulă, năuc, se freacă la ochi și întreabă:
– Bubulino, ce-i cu tine? Aseară m-au adus polițiștii, eram praf și fără niciun ban… De ce ești atât de drăguță?
Bubulina râde și-l privește cu o sclipire șireată în ochi:
– Iubitule, când te-am pus în pat aseară și am început să-ți dau jos hainele, ai început să bolborosești ceva. Și când m-am apropiat mai mult, m-ai împins cu piciorul și ai zis: „Pleacă de aici, femeie, sunt însurat”.
– M-am nenorocit, prietene! Nenorocit, zic! Nici nu mai știu ce să fac…
– Ce-ai pățit, mă? Ce-i cu tine?
– Imaginează-ți, ieri mă sună un tip și-mi spune, pe un ton de groază: „Dacă mai mergi la nevastă-mea, îți rup capul!”
– Aoleu, chiar așa?
– Da, frate, eram la masă, îmi scăpase lingura din mână de șoc!
Prietenul încearcă să găsească o soluție:
– Păi… atunci, măi, nu te mai du, e simplu!
Bulă oftează adânc, stresat:
– Da, asta aș face și eu, dar nu mi-a spus cine e nevastă-sa!
