Un bărbat panichează și pune mâna pe telefon, formând rapid numărul de urgență. În câteva secunde, răspunde o voce serioasă și profesionistă:
– 112, care este urgența dumneavoastră?
– Doamnă, ascultați-mă, e grav! Nevasta mea… gătea și… și a căzut!
Operatorul, atent, întreabă cu voce calmă:
– Înțeleg. Este conștientă? Respirația e normală?
Bărbatul, gâfâind:
– Da, da! Respirație normală, dar nu asta e problema!
Operatorul încearcă să rămână calmă:
– Bun. Dar atunci care e urgența? Aveți nevoie de o ambulanță?
Bărbatul își șterge transpirația de pe frunte și răspunde, vizibil afectat:
– Nu, nu, nu! Ambulanță nu… dar, vă rog, ajutați-mă cu ceva mai important!
Operatorul devine mai confuz:
– Bine, dar despre ce este vorba? Spuneți clar, domnule!
Cu voce tremurândă, bărbatul exclamă:
– Orezul!!! Era pe foc când ea a căzut! Cât trebuie să-l mai las ca să nu se prindă?!
Pe o bancă din parc, doi prieteni se întâlnesc, unul vizibil abătut. Celălalt îl privește curios și întreabă:
– Ce-ai, prietene, de ce ești așa supărat? Pari de parcă ți-ai pierdut portofelul… sau mai rău, liniștea!
– Of, cum să nu fiu supărat? Aseară am avut parte de o scenă cum n-am mai văzut! Nevasta mea a pus mâna pe telefonul meu…
Celălalt îl privește, interesat:
– Și ce-a găsit acolo? Fotografii? Mesaje?
– Mai rău! A căutat prin agendă, a găsit un contact salvat „Mâncare gratuită” și… a decis să-l apeleze!
Prietenele începe să râdă, dar se oprește brusc:
– Păi, și? Ce-a fost? Cine era?
Cel abătut oftă din adâncul sufletului:
– S-a auzit sunetul telefonului ei…
Un pensionar respectabil, trecut bine de 80 de ani, stă în boxa martorilor într-un proces complicat de furt. Cu aerul calm al unui om care le-a văzut pe toate în viață, privește atent spre sala de judecată, în timp ce avocatul apărării încearcă să îl intimideze cu întrebări sofisticate.
Avocatul, cu un zâmbet ironic, începe să-l interogheze:
– Tataie, l-ai văzut pe clientul meu comițând furtul?
Pensionarul își drege glasul și răspunde ferm:
– Sigur că da! L-am văzut clar când a luat bunurile reclamantului.
Avocatul, simțind că poate exploata vârsta martorului, continuă pe un ton insidios:
– Tataie, dar câți ani ai?
– 80, răspunde bătrânul mândru.
Avocatul ridică sprânceana, pregătindu-și lovitura de grație:
– Hmm, 80 de ani… La vârsta asta, să fim serioși, vederea dumneavoastră nu mai poate fi ce-a fost odată, nu? Era noapte, tataie, iar noaptea, nimeni nu vede prea bine. Ia gândește-te mai bine, cât de departe poți vedea noaptea?
Bătrânul își sprijină coatele pe pupitru, îl privește pe avocat cu un zâmbet șiret și răspunde calm, dar răspicat:
– Păi, cât de departe e Luna? Că o văd mereu noaptea!
Un tată entuziasmat se apropie de fiul său, care se joacă liniștit cu niște mașinuțe pe covor. Cu un aer de conspirativitate, se așază lângă el și încearcă să-i dea vestea cea mare:
– Știi ceva, băiete? Ți-a adus barza un frățior!
Băiatul ridică privirea, își oprește mașinuțele și îl privește serios pe tată. După câteva secunde de tăcere, dă un oftat teatral, apoi replică pe un ton matur, aproape moralizator:
– Tati, afară umblă atâtea gagici mișto și tu te ocupi de berze?!
Într-un atelier plin de sunete metalice, un mecanic, murdar până la coate de ulei și praf, lucrează cu pricepere la motorul unei mașini de lux. Clientul său, un chirurg renumit, stă liniștit în apropiere, urmărindu-l cu interes. Mecanicul, făcând o pauză, își șterge fruntea transpirată cu mâneca salopetei, apoi, cu un zâmbet ironic, deschide o conversație:
– Doctore, hai să lămurim ceva. Uite la motorul ăsta. Îi deschid inima – mă rog, chiulasa – îi scot valvele, curăț tot ce e ruginit, schimb ce nu merge, repar stricăciunile, și când termin, motorul merge ca nou!
Chirurgul, învăluit în calmul său obișnuit, doar dă din cap aprobator, lăsând mecanicul să continue:
– Dar, doctore, ia spune-mi, cum se face că eu, care fac aproape același lucru, câștig doar cât să-mi plătesc ratele, iar dumneata, care repari „motoare” mai mici, câștigi bani de-ți iei iahturi?
Atelierul se umple de râsul mecanicului, iar câțiva colegi care lucrau în apropiere se opresc să asculte. Chirurgul însă nu pare deranjat, ba chiar zâmbește ușor. După o pauză scurtă, ridică privirea și răspunde calm:
– E simplu. Încearcă să faci asta cu motorul pornit…
