La o coadă interminabilă, doi bărbați discutau între ei despre necazurile zilnice, oftând și dând din cap nemulțumiți. Unul dintre ei, mai supărat, își privește amicul și spune, trăgând aer în piept:
– A mea e uite-așa de mică… De-abia se mai vede! Nu mai pot să fac nimic cu ea, parcă s-a stins de tot!
Celălalt îl privește compătimitor și dă din cap:
– Te înțeleg perfect, frate. Și a mea e la fel, vai de capul ei… Degeaba încerc să o ridic!
O cucoană de lângă ei, roșie de indignare, se întoarce brusc către cei doi, trăgând aer zgomotos pe nas și își pune mâinile în șolduri:
– Dar nu vă e rușine, oameni în toată firea, să vorbiți așa? De față cu atâția oameni?
Bărbații o privesc contrariați, iar cel de-al doilea, dându-și seama de confuzie, îi răspunde zâmbind amuzat:
– Stai, doamnă, nu te ambala așa! Vorbeam de flacăra de la aragaz!
Mă duc la piață într-o zi călduroasă și, trecând pe lângă o tarabă cu pepeni, văd un carton mare pe care scria cu litere de-o șchioapă: „Un pepene 3 lei, sau trei pepeni la 10 lei”. Am zâmbit pe sub mustață și mi-am zis: „Ăsta sigur nu se pricepe la matematică!”. În loc să-i spun direct cât de prost e, m-am hotărât să-i arăt practic „logica” lui greșită.
Așa că mă apropii de tarabă, serios ca un profesor la examen, și îl întreb:
– Aș dori un pepene.
Vânzătorul, zâmbitor și amabil, îmi spune:
– Desigur, domnule, 3 lei, vă rog!
Îi dau banii și fac pe gânditorul, apoi îi spun:
– De fapt, cred că mai vreau unul.
– Sigur, domnule, încă trei lei, zice el, întinzând mâna.
Îmi dau banii și zâmbesc pe sub mustață, iar după câteva secunde de „meditație” îi zic:
– Știi ceva? Mai dă-mi, te rog, încă unul, să fie trei.
El, calm și fără să clipească, zice:
– Cum să nu, domnule, încă trei lei.
Abia mă abțin să nu râd și mă simt ca și cum aș fi câștigat o mare bătălie intelectuală. Îl privesc direct și îi spun cu un aer triumfător:
– Uite, tocmai am cumpărat trei pepeni pentru nouă lei, iar pe cartonul tău scrie că trei pepeni sunt 10 lei. Realizezi, prietene, cât de prost ești?
Vânzătorul mă privește calm, chicotește puțin și spune:
– Nu sunteți primul client care-mi spune asta, domnule. Toată lumea face mișto de mine până când realizează că au cumpărat trei pepeni în loc de unul.
Bulișor, un băiat de vreo zece ani, se plimba liniștit prin fața casei, când dintr-o dată, privirea i se oprește asupra unui lucru strălucitor pe trotuar. Se apleacă și ridică o bancnotă de 100 de lei. Se uită în jur, asigurându-se că nu vine nimeni, apoi o bagă rapid în buzunarul pantalonilor.
În acel moment, un trecător care îl observa din depărtare se apropie de Bulișor și îi spune cu o voce serioasă:
– Ar trebui să predai banii ăștia la poliție, băiete. Nu-i bine să păstrezi ce nu îți aparține.
Bulișor, cu fața plină de mister și un zâmbet pe buze, răspunde fără nicio ezitare:
– Nu e nevoie, sunt ai mamei!
Trecătorul, destul de uimit, se oprește și-l întreabă din curiozitate:
– Dar de unde știi tu că sunt ai mamei?
Bulișor își pune mâinile în șold și, cu un aer de mare înțelept, îi răspunde:
– Tata spune mereu că mama aruncă banii pe geam!
