La farmacie intră o bătrânică de vreo 80 de ani, sprijinindu-se în baston, cu ochelarii coborâți pe vârful nasului și cu o rețetă în mână. Se apropie de tejghea și îi întinde farmacistului hârtia.
Farmacistul o privește mirat, apoi citește rețeta și ridică o sprânceană:
– Doamnă, sunteți sigură că această rețetă este pentru dumneavoastră?
Bătrânica dă din cap hotărâtă:
– Da, sigur că da!
Farmacistul se scarpină în cap, uitându-se din nou la rețetă.
– Dar știți că este o rețetă pentru anticoncepționale, nu? Adică… acestea nu au niciun efect asupra dumneavoastră.
Bătrânica zâmbește ușor șiret și răspunde calm:
– Ooo, ba da! Mă ajută să dorm liniștită.
Farmacistul se uită și mai contrariat:
– Cum adică vă ajută să dormiți liniștită?
Bătrânica se apropie, își pune o mână la gură și șoptește complice:
– Simplu, dragule… Iau câte o pastilă în fiecare dimineață, o pisez bine și o dizolv în sucul nepoatei mele de 16 ani. Și uite-așa dorm eu fără griji în fiecare noapte!
Patru inși – unul de 30 de ani, unul de 40, unul de 50 și unul de 60 – se duc la pescuit pe malul unui râu liniștit. Soarele strălucește, undițele sunt pregătite, iar fiecare își ocupă locul strategic, gata să prindă ceva mare.
Deodată, pe malul celălalt al râului, apar patru fete superbe. Nici bine nu se instalează, că încep să-și dea jos hainele, rămânând în costume minuscule de baie. Apoi se întind pe nisip, bronzându-se tacticos.
Cel de 30 de ani aruncă undița la pământ, își suflecă mânecile și exclamă hotărât:
– Băieți, eu am terminat cu pescuitul! Dacă nu profit acum, mă trezesc la 60 de ani uitându-mă de pe margine!
Și fără să stea pe gânduri, sare în apă și înoată cu toată energia spre malul celălalt.
Cel de 40 de ani se uită după el, își freacă bărbia și oftează:
– Mă, dacă aș avea o barcă… aș merge și eu! Dar așa, să mă obosesc atâta?
Cel de 50 de ani, fără să-și ridice ochii de la peștele pe care îl curăța, comentează filosofic:
– Măi, dar dacă avem puțină răbdare, nu or veni ele încoace?
Cel de 60 de ani se sprijină relaxat pe coate, își potrivește pălăria pe cap și râde încetișor:
– Măi, da’ ce dracu’ vă agitați atâta? Nu le vedeți și de aici?
Într-o zi, vine Bubulina de la cinematograf plângând în hohote, cu rimelul întins pe obraji și nasul roșu de atâta suflat în batistă. Intră în casă trântind ușa și se prăbușește pe canapea, suspinând dramatic.
– A fost îngrozitor, mamă! – izbucnește ea, dându-și jos paltonul cu gesturi nervoase.
Maică-sa se sperie și vine repede lângă ea:
– Ce s-a întâmplat, fata mea? Ai pățit ceva?
– Am fost la cinematograf, mamă… și a trebuit să-mi schimb locul de patru ori! – spune Bubulina, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei.
– Vai de mine! – exclamă mama îngrijorată. – Dar de ce, dragă? Era cineva nepoliticos? Te-a împins cineva?
– Nu, mamă… – oftează Bubulina. – Dar la primul loc, în spatele meu stătea un moș care tușea întruna, la al doilea loc, o femeie vorbea non-stop la telefon, la al treilea loc, un copil mă lovea cu picioarele…
– Doamne, dar ce ghinion ai avut! – zice mama ei, dând din cap. – Și până la urmă unde ai stat?
Bubulina își aranjează părul, oftează adânc și spune resemnată:
– Până la urmă… în brațele unui bărbat.
