Un bărbat de 40 de ani intră în cabinetul unui psihiatru, cu o expresie vizibil plictisită și obosită. După ce se așază, își trece mâinile prin păr și începe să-și spună problema:
– Doctore, nu mai simt nimic. Nu mai am niciun fel de senzație tare în viață, nicio adrenalină, nicio emoție. Totul e… plat.
Psihiatrul își ridică privirea de pe carnețel, intrigat:
– Hmm… lipsă de senzații tari, zici? Hai să vedem. Ai încercat să conduci mașina cu viteză foarte mare? E o experiență care îți poate crește adrenalina.
Bărbatul oftează:
– Doctore, așa merg zilnic. 200 la oră e viteza mea de croazieră, iar la semafoare fac drifturi doar ca să nu adorm.
Psihiatrul clatină din cap și se gândește:
– Bine, atunci… ai încercat să mergi într-o expediție cu un submarin? E ceva unic, te face să simți cum e să fii izolat complet, sub apă, la mare adâncime.
Bărbatul râde scurt:
– Serios? Am fost submarinist în armată. Am petrecut ani întregi pe fundul oceanului. Am rezolvat cubul Rubik de 100 de ori și am citit toate cărțile lui Jules Verne acolo jos. Submarinul e cam ca apartamentul meu: mic, înghesuit și liniștit.
Psihiatrul devine mai serios și încearcă o altă abordare:
– Hmm, atunci poate e timpul să îți diversifici viața personală. Ai încercat să-ți iei o amantă? Puțin romantism interzis poate aduce un strop de pasiune…
Bărbatul zâmbește ușor și se uită pe fereastră:
– Doctore, am trei amante deja. Una brunetă, una blondă și una roșcată. Am zile alocate pentru fiecare, programul e mai strict decât la birou. Dar, ghici ce? Totul a devenit o rutină.
Psihiatrul, vizibil derutat, oftează și își lasă stiloul pe birou:
– Bine, domnule. Atunci am o soluție simplă, garantat eficientă. Dacă vrei cu adevărat o senzație tare, o adrenalină cum n-ai mai simțit niciodată…
Bărbatul își ridică sprâncenele, interesat pentru prima oară în toată discuția:
– Spune, doctore! Ce trebuie să fac?
Psihiatrul, cu un zâmbet ușor ironic, îi răspunde:
– Spune-i… nevestei de ele!
După ce dă pe gât cinci-șase beri, Bulă, deja destul de curajos – sau poate doar lipsit de orice filtru – o vede pe o femeie elegantă la bar. Machiaj discret, pahar de vin în mână, privire serioasă. „E timpul să acționez!” își spune el. Se apropie de ea, clătinându-se ușor, dar cu un zâmbet larg pe față:
– Bună seara, frumoaso! Ce mai faci?
Femeia îl privește pe deasupra paharului, ușor amuzată, dar precaută.
– Bună… fac bine. Tu?
Bulă, mândru de el, continuă:
– Eu sunt foarte bine acum că te-am văzut. Dar spune-mi, frumoaso… câți ani ai?
Femeia ridică o sprânceană, deja ușor iritată:
– Bulă, să știi că nu e frumos să întrebi așa ceva o femeie.
Bulă se scarpină în cap, încercând să pară cu tact:
– Da, ai dreptate, ai dreptate. Întrebarea aia cu vârsta e cam nasoală, recunosc. Atunci… hmm… ce greutate ai, frumoaso?
Femeia se uită la el preț de câteva secunde, își dă ochii peste cap și răspunde, fără să clipească:
– 40 de ani!
– Cetăţene Rabinovici, de unde luaţi atâţia bani? – întrebă anchetatorul, sprijinindu-se tacticos pe birou, cu un aer de superioritate.
Rabinovici, un bărbat de vreo 60 de ani, cu o privire calmă și un zâmbet șmecheresc, răspunse fără să clipească:
– Din noptieră.
Anchetatorul ridică o sprânceană, intrigat:
– Din noptieră? Și cine-i pune acolo?
Rabinovici răspunde prompt, aproape ca și cum s-ar fi pregătit pentru această întrebare:
– Soţia mea.
– Și soţia dumneavoastră de unde-i ia? – continuă anchetatorul, simțind că descoperă o mare conspirație.
Rabinovici își drese glasul, aranjându-și tacticos reverul hainei:
– Îi dau eu.
– Bun, bun, dar dumneavoastră de unde luaţi banii ăștia? – insistă anchetatorul, bătând cu degetele pe masă.
Rabinovici zâmbi larg, lăsând să se întrevadă o urmă de triumf:
– Domnule anchetator, v-am spus deja: din noptieră.
