Doi colegi de birou, prieteni vechi, își sună unul altuia să vadă cum se descurcă în concediu. Întâmplarea face că amândoi aveau de gând să plece la destinații exotice, dar planurile li s-au schimbat pe ultima sută de metri.
Unul dintre ei sună, plin de entuziasm:
-Salut, bătrâne! Ai reușit să pleci undeva de vis în concediu?
-Am plecat, cum să nu! La 5223 de kilometri de Tenerife! îi răspunde celălalt.
Cel din telefon, curios, întreabă:
-Serios?! Păi unde ești? Maldive? Thailanda? Ce loc exotic e asta?
-Haha! La Iași, prietene! La mine acasă! Tot la distanța aia, dar la polul opus…
Soțul, rupt de foame și deja iritat că masa nu e încă gata, își pune mâinile în șold și o ia la întrebări pe nevastă-sa:
-Auzi, femeie, cu cine ai stat trei ore de vorbă la poartă, pe gerul ăsta de-ți îngheață nasul?
-Cu vecina noastră, dragule, doar știi că abia ne-am mai văzut de sărbători!
-Așa, și nu ți-a trecut prin cap s-o inviți în casă? Ai stat acolo la poartă, trei ore, să-ți înghețe picioarele în papuci?
-Ei, cum să n-o poftesc? Am întrebat-o de vreo zece ori, dar mi-a zis că se grăbește și că are multă treabă acasă.
Un tip avea obiceiul să întârzie în fiecare zi la serviciu, spre marea frustrare a șefului. Într-o dimineață, chemat în biroul șefului, acesta îi explică răbdător că scuzele gen „nu mă odihnesc, adorm spre dimineață…somniferele nu au efect” nu mai sunt de ajuns. Ba chiar i-a spus, cu subînțeles, că dacă nu începe să respecte programul, va trebui să-și caute alt loc de muncă.
Omul pleacă îngândurat și speriat de perspectiva de a rămâne șomer, așa că cere sfatul prietenilor, care îl îndrumă, în glumă, să încerce ceva „natural”: să-și cumpere o sticlă de coniac, că poate funcționează mai bine decât pastilele.
Așa că, seara, se pune în pat, scoate sticla de coniac și ia o gură zdravănă, să-și asigure somnul. Simte că nu-i de ajuns și mai ia încă o gură, apoi încă una, până când, complet relaxat, adoarme tun, ca un bebeluș.
A doua zi, surpriză! Se trezește înaintea ceasului, odihnit ca niciodată, cu o foame cât casa. Se ridică din pat cu o energie pe care nu și-o mai amintea, ia un mic dejun copios și ajunge la birou printre primii, plin de mândrie că, în sfârșit, își făcuse treaba și ajunsese la timp.
Colegii se uită surprinși la el, șeful, la fel, neîncrezător:
-Șefu’, ați văzut? N-am mai întârziat azi, sunt printre primii!
-Văd și eu, zice șeful cu un zâmbet vag pe buze. Dar… unde-ai fost ieri?
Doi tineri căsătoriți, entuziasmați, merg să vadă casa visurilor lor, situată la marginea unui orășel liniștit. Totul pare perfect: o grădină spațioasă, o verandă romantică, camere luminoase. Dar, la un moment dat, un zgomot asurzitor le întrerupe admirația – un tren trece cu viteză pe calea ferată aflată la câțiva metri de curte. Tinerii tresar speriați, iar proprietara, obișnuită cu reacția asta, zâmbește și încearcă să le ridice moralul:
– Știți, e normal să fie un pic greu la început. Primele două săptămâni e cel mai complicat, dar pe urmă vă obișnuiți cu zgomotul și nici nu-l mai observați.
Blonda, puțin confuză, își privește soțul, ridică din umeri și spune cu un zâmbet plin de speranță:
– Nicio problemă, dragă. Primele două săptămâni putem dormi la mama!
Șeful pompierilor pășește calm în sala de echipare, iar băieții, obișnuiți cu alertele de urgență, se pregătesc rapid, așteptând instrucțiuni stricte, sărind din bocanci și uniformele în care abia s-au îmbrăcat. Dar, spre surprinderea lor, șeful începe să vorbească liniștit, aproape ca într-o ședință de relaxare:
– Băieți, echipați-vă încet… foarte încet. Sistematic, fără grabă, exact cum v-ați echipa pentru o poză de grup. Și, ah, înainte de toate, să vă fie clar: mașina trebuie să strălucească! Luați bureți, șampon, și spălați-o bine de tot. Să n-avem pic de noroi pe roți, că doar n-o să facem impresie proastă. Trebuie să arate de parcă merge la o paradă.
Pompierii se uită nedumeriți unul la altul, dar nimeni nu îndrăznește să întrebe nimic. Șeful continuă:
– După ce terminați cu asta, luați o pauză, mâncați, beți o cafea – dar nu prea multă apă, că știm că e greu pe drum. Să fiți relaxați, să nu vă simțiți stresați de nimic. Și… în niciun caz să nu vă grăbiți pe drum. Conduceți atent, fără să deranjați șoferii în trafic. Opriți la fiecare semafor, acordați prioritate – domnilor, este o zi ca oricare alta!
Băieții încep să murmure, complet dezorientați. Unul dintre ei își face curaj și întreabă:
– Dar, șefu’, nu e urgență? Ce-a luat foc de sunteți așa calm?
Șeful, ridicând ușor din sprâncene, răspunde cu un zâmbet enigmatic:
– Ah, da, cum să nu, arde clădirea guvernului de ceva vreme. Și, bonus: ăia sunt toți blocați înăuntru!
